fornăit

FORNĂI, fórnăi, vb. IV. Intranz. (Rar) 1. A sforăi. 2. A fonfăi, a fârnâi. – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FORNĂÍT¹ s.n. Faptul de a fornăi; fornăială. – V. fornăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FORNĂÍT², -Ă, fornăiţi, -te, adj. Fonf, fârnâit² – V. fornăi
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FORNĂÍ fórnăi intranz. 1) (despre unele animale) A respira din greu (de spaimă, nelinişte etc.); a sforăi. 2) v. A FÂRNÂI. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fornăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. fórnăie, imperf. 3 sg. fornăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fornăít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FORNĂÍ vb. 1. v. sforăi. 2. v. fonfăi.
(Dicţionar de sinonime)

FORNĂÍT adj., s. v. fonf.
(Dicţionar de sinonime)

FORNĂÍT s. v. sforăit.
(Dicţionar de sinonime)