FORNĂI, fórnăi, vb. IV. Intranz. (Rar) 1. A sforăi. 2. A fonfăi, a fârnâi. – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FORNĂÍT1 s.n. Faptul de a fornăi; fornăială. – V. fornăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FORNĂÍT2, -Ă, fornăiţi, -te, adj. Fonf, fârnâit2 – V. fornăi
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A FORNĂÍ fórnăi intranz. 1) (despre unele animale) A respira din greu (de spaimă, nelinişte etc.); a sforăi. 2) v. A FÂRNÂI. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fornăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. fórnăie, imperf. 3 sg. fornăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fornăít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FORNĂÍ vb. 1. v. sforăi. 2. v. fonfăi.
(Dicţionar de sinonime)
FORNĂÍT adj., s. v. fonf.
(Dicţionar de sinonime)
FORNĂÍT s. v. sforăit.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FORNĂÍT1 s.n. Faptul de a fornăi; fornăială. – V. fornăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A FORNĂÍ fórnăi intranz. 1) (despre unele animale) A respira din greu (de spaimă, nelinişte etc.); a sforăi. 2) v. A FÂRNÂI. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fornăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. fórnăie, imperf. 3 sg. fornăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fornăít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FORNĂÍ vb. 1. v. sforăi. 2. v. fonfăi.
(Dicţionar de sinonime)
FORNĂÍT adj., s. v. fonf.
(Dicţionar de sinonime)
FORNĂÍT s. v. sforăit.
(Dicţionar de sinonime)