forte dex - definiţie, sinonime, conjugare
FÓRŢĂ, forţe, s.f. I. 1. Capacitate pe care o au fiinţele vii de a depune un efort, de a executa acţiuni fizice prin încordarea muşchilor; putere fizică, vigoare, tărie. ♢ Tur de forţă = acţiune greu de realizat, care cere multă putere fizică, multă abilitate şi multă energie morală. 2. Tărie, putere. ♦ Energie (morală). ♦ Aptitudine, capacitate, putinţă de a realiza ceva. ♢ Loc. adj. De forţă = foarte capabil. 3. Persoană înzestrată cu putere şi cu energie, care acţionează intens într-un anumit domeniu de activitate. 4. (De obicei la pl. şi urmat de determinarea „armată”) Totalitatea unităţilor militare ale unui stat; armată. ♢ Forţe militare = subunităţile, unităţile, marile unităţi şi formaţiile care intră în compunerea forţelor armate. Forţă vie = termen prin care se denumeşte în mod obişnuit pe câmpul de luptă personalul militar. 5. (Ec.; în sintagma) Forţă de muncă = capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor fizice şi intelectuale care există în organismul omului şi pe care el le pune în funcţiune atunci când îndeplineşte o activitate socială utilă; p. ext. totalitatea persoanelor care dispun de capacitate de muncă. II.1. Energie existentă în natură. ♦ (Fiz.) Acţiune care, exercitată de un sistem fizic asupra altuia, îi schimbă starea de repaus sau de mişcare sau îl deformează; spec. acţiune mecanică care schimbă starea de mişcare a unui corp; mărime dirijată care reprezintă această acţiune. 2. (Fiz.; înv.) Energie. ♢ Forţă motoare = energie folosită pentru punerea în mişcare a corpurilor. Forţă de tracţiune = forţă exercitată de un vehicul motor (locomotivă, navă, tractor etc.) asupra unei maşini sau asupra unui vehicul pe care îl remorchează. III. 1. Putere de constrângere, violenţă. ♢ Loc. adv. Cu forţa = în mod forţat, cu sila. Prin forţa împrejurărilor = constrâns de motive obiective. 2. (În sintagma) Caz de forţă majoră = situaţie în care cineva nu poate acţiona sau proceda aşa cum ar dori, din cauza unor împrejurări constrângătoare. – Din fr. force, it. forza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÓRTE adj. invar., adv. 1. Adj. invar. (Livr.) Tare, puternic. ♢ Expr. A se face forte = a face toate eforturile pentru a reuşi într-o acţiune, a se declara capabil, în stare să depăşească o încercare anevoioasă. 2. Adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) Cu sonoritate intensă, puternică; tare. ♢ Forte fortissimo = extrem de tare. – Din it. forte, lat. fortis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÓRŢ//Ă ~e f. 1) Capacitate a fiinţelor vii de a depune un efort fizic sau intelectual. 2) Ansamblu de capacităţi fizice sau morale. 3) Persoană înzestrată cu multă energie şi putere; autoritate. 4) Grup politic sau social care are o influenţă deosebită asupra maselor. ♢ ~e armate (sau militare) armată. 5) Capacitate de rezistenţă. 6) Intensitate de acţiune. ~a vântului. 7) Putere de constrângere. A recurge la ~. 8) Caracter irezistibil. ~a obişnuinţei. 9) fiz. tehn. Cauză care poate modifica starea de repaus sau de mişcare a unui corp. [G.-D. forţei] /<fr. force, lat. fortia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FÓRTE1 adj. invar. livr. Care are intensitate sporită; puternic; tare. /<it. forte, lat. fortis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FÓRTE2 adv. muz. (despre modul de executare) Cu putere; cu intensitate; tare. ♢ ~ fortissimo foarte tare; extrem de tare. ~ piano executând prima notă cu intensitate, iar următoarele piano. /<it. forte, lat. fortis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FÓRŢĂ s.f. I. 1. Putere, tărie, vigoare. ♢ Tur de forţă = acţiune care cere multă putere, îndemânare şi energie; forţă de muncă = capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice şi intelectuale datorită cărora el este în stare să producă bunuri materiale; forţă de producţie = categorie economică, desemnând una din laturile modului de producţie, cuprinzând totalitatea mijloacelor de producţie şi a forţelor de producţie, privite în unitatea şi în interacţiunea lor dialectică. ♦ Energie morală. ♦ Aptitudine, capacitate. 2. Forţe armate = armată, unităţi militare. II. Energie, putere naturală, element al naturii. ♦ Cauză care scoate un corp din starea de repaus sau de mişcare sau care schimbă direcţia şi viteza mişcării. III. Constrângere, violenţă. ♢ (Caz de) forţă majoră = situaţie în care cineva nu poate acţiona după voinţă din cauza unor împrejurări care îl domină. [Pl. -ţe. / < fr. force].
(Dicţionar de neologisme)

FÓRTE adj. invar. (Liv.) Tare, puternic. ♢ A se face forte = a se declara capabil, în stare să... // adv. (Muz.; ca indicaţie de execuţie) intens, tare, puternic. ♢ Forte fortissimo = extrem de tare, cât se poate de tare; mezzo forte = prea tare; forte-piano = piano (şi numai prima notă forte). [< it. forte, cf. fr. fort, lat. fortis].
(Dicţionar de neologisme)

FÓRŢĂ s. f. 1. putere fizică, tărie, vigoare. ♦ tur de ~ = acţiune care cere multă putere, îndemânare şi energie; ~ de muncă = capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice şi intelectuale datorită cărora el este în stare să producă bunuri materiale; ~ de producţie = categorie economică desemnând una din laturile modului de producţie, care include mijloacele de producţie şi forţa de muncă atrase în procesul de producţie. ♢ energie morală. ♢ aptitudine, capacitate. 2. ~ e armate = armată, unităţi militare. 3. energie, putere naturală, element al naturii. 4. (fiz.) cauză care scoate, un corp din starea de repaus sau de mişcare sau care schimbă direcţia şi viteza mişcării. ♦ ~ de tracţiune = forţă exercitată de un vehicul motor asupra unei maşini sau a unui vehicul pe care îl remorchează. 5. putere de constrângere, violenţă. o caz de ~ majoră = situaţie în care cineva nu poate acţiona după voinţă din cauza unor împrejurări care îl domină; prin ~ a împrejurărilor = constrâns de împrejurări. (< fr. force, it. forza)
(Marele dicţionar de neologisme)

FÓRTE I. adj. inv. tare, puternic. o a se face ~ = a face toate eforturile pentru a reuşi. II. adv. (muz.) tare. o ~ fortissimo = extrem de tare; mezzo ~ = nu prea tare. (< it. forte, lat. fortis)
(Marele dicţionar de neologisme)

gram-fórţă s. n., pl. grame-fórţă; simb. gf
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fórţă s. f.. g.-d. art. fórţei; pl. fórţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tónă-fórţă s. f., pl. tóne-fórţă; simb. tf
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fórte adj. invar., adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FÓRŢĂ s. 1. (FIZ.) (înv.) putere, putinţă. 2. forţă portantă v. portanţă. 3. forţă de muncă = mână de lucru. 4. v. energie. 5. v. capacitate. 6. v. tărie. 7. putere, (înv.) silă, silnicie. (~ oştilor noastre.) 8. v. volum. 9. v. intensitate. 10. v. somitate. 11. constrângere, silă, silnicie, strângere, violenţă, (livr.) servitute, (Ban.) sălăbărie, (înv.) nevoie, potrivnicie, silinţă, silnicire, strânsoare, (fig.) presiune. (Bunuri obţinute prin ~.)
(Dicţionar de sinonime)

FÓRTE adj. invar. v. puternic, tare.
(Dicţionar de sinonime)

FÓRTE adv. (MUZ.) puternic, tare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Forţăslăbiciune
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: fo for fort

Cuvinte se termină cu literele: te rte orte