fosfor

FÓSFOR s.n. Element chimic otrăvitor, uşor inflamabil, care se găseşte în natură numai în compuşi. [Acc. şi fosfór] – Din fr. phosphore.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÓSFOR n. Nemetal, care prezintă mai multe stări alotropice, aflat în natură în compuşi şi având diferite întrebuinţări. ♢ ~ alb substanţă albă sau galbenă, moale ca ceara, translucidă, foarte inflamabilă, toxică, luminescentă. ~ roşu praf amorf, roşu sau cafeniu-închis, puţin inflamabil, netoxic, neluminescent. /<fr. phosphore
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FÓSFOR s.n. Element chimic otrăvitor, inflamabil, care nu se găseşte liber în natură. [< fr. phosphore, cf. gr. phos – lumină, phoros – purtător].
(Dicţionar de neologisme)

FÓSFOR¹ s. n. element chimic otrăvitor, inflamabil, care nu se găseşte liber în natură. (< fr. phosphore)
(Marele dicţionar de neologisme)

FOSFOR²(O)- elem. fosf(o)-.
(Marele dicţionar de neologisme)

fósfor s. n., simb. P
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FÓSFOR s. (FIZ.) luminofor.
(Dicţionar de sinonime)