frânghie

FRÂNGHÍE¹, frânghii, s.f. Fir lung şi gros făcut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum şi din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia; funie. [Acc. şi: (reg.) frấnghie] – Lat. fimbria.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRÂNGHÍE² s.f. v. frenghie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRÂNGHÍ//E ~i f. Sfoară groasă confecţionată prin răsucirea mai multor fire unul în jurul altuia; funie. [G.-D. frânghiei; Sil. -ghi-e] /<lat. fimbria
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

frînghíe (-íi), s.f. – 1. (Înv.) Ciucure, canaf. – 2. (Banat) Centură, cingătoare. – 3. (Olt.) Scul de lînă. – 4. Sfoară. – Var. frîmbie, frimbie, fimbrie, fringhie. Lat. fῑmbria (Puşcariu 653; Candrea-Dens., 650; REW 3308; DAR), cf. prov. fremnha, fr. frange. După Byck-Graur, BL, I, 21, i din var. s-ar explica prin pl., ipoteză care ni se pare insuficientă. Pentru it. frangia, cf. Battisti, III, 1707. Der. frînghier, s.m. (persoană care face sau vinde frînghii); frînghierit, s.n. (totalitatea frînghiilor necesare la pescuit); frînghiuţă, s.f. (dim. de la frînghie; plantă, Funaria hygrometrica); frînguială, s.f. (Trans., lovire, crăpare). – Din rom. provin slov. frembia, rut. frembija (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 404).
(Dicţionarul etimologic român)

frânghíe s. f., art. frânghía, g.-d. art. frânghíei; pl. frânghíi, art. frânghíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FRÂNGHÍE s. funie, (pop.) ştreang, (Ban., Transilv. şi Olt.) paivan, (Transilv. şi Maram.) şpargă, (Ban., Transilv. şi Bucov.) ştric, (înv.) aţă, (arg.) tău. (A legat ceva cu o ~.)
(Dicţionar de sinonime)

FRÂNGHÍE s. v. brâu, canaf, cingătoare, ciucure.
(Dicţionar de sinonime)