frățîn
frăţîn (-ni), s.m. – Frate. – Var. frăţîne, frăţine. Lat. frāternus, cu aceeaşi pierdere a lui r, prin disimilare, ca în frātrem › frate. Este mai puţin probabilă der. analogică ca în tătîne (DAR). Se foloseşte mai ales la pl. şi urmat de un posesiv; sing. frăţîne este analogic, format pe baza lui frate. Pentru folosirea lui ca s., cf. fr. ton fraternel.
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionarul etimologic român)