frământări
[Sinonime]
FRĂMÂNTÁRE, frământări, s.f. Acţiunea de a (se) frământa şi rezultatul ei; frământat1, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitaţie, tulburare (cauzate de mişcări sociale). 2. Nelinişte sufletească, zbucium, chin. – V. frământa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
frământare, frământări s.f. (intl.) 1. arestare. 2. anchetă; interogatoriu. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
frământáre s. f., g.-d. art. frământării; pl. frământări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FRĂMÂNTÁRE s. 1. plămădire, plămădit. (~ aluatului.) 2. v. agitaţie. 3. v. forfotă. 4. agitaţie, tulburare, vâlvă, zarvă. (Din nimic s-a stârnit o ~.) 5. v. zbucium. 6. v. zbucium. 7. v. îngrijorare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
frământare, frământări s.f. (intl.) 1. arestare. 2. anchetă; interogatoriu. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FRĂMÂNTÁRE s. 1. plămădire, plămădit. (~ aluatului.) 2. v. agitaţie. 3. v. forfotă. 4. agitaţie, tulburare, vâlvă, zarvă. (Din nimic s-a stârnit o ~.) 5. v. zbucium. 6. v. zbucium. 7. v. îngrijorare.
(Dicţionar de sinonime)