frământat dex - definiţie, sinonime, conjugare
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l şi amestecându-l. ♢ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice şi repetate. ♦ A lovi îndelung şi repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina amănunţit şi în detaliu o idee, un plan, etc. ♦ Tranz şi refl. A-şi supune mintea le eforturi. ♦ Tranz. şi refl. A (se) mişca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre fiinţe) A umbla încolo şi încoace; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre fiinţe) A umbla încolo şi încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ♢ Expr. A-şi frământa mâinile = a manifesta o mare nelinişte, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. fragmentare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRĂMÂNTÁT1 s.n. Frământare. – V. frământa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRĂMÂNTÁT2, -Ă, frământaţi, -te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. Fig. Cuprins de nelinişte; zbuciumat, agitat. – V. frământa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FRĂMÂNTÁ frământ tranz. 1) (aluat, lut etc.) A amesteca îndelung, apăsând (pentru a obţine o masă omogenă). 2) (mintea) A supune unui efort (pentru a rezolva o problemă grea). 3) fig. A supune unei acţiuni din afară, făcând să se amestece. 4) A face să se frământe. /<lat. fragmentare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FRĂMÂNTÁ mă frământ intranz. 1) A se mişca încolo şi încoace (din neastâmpăr); a nu sta locului; a se zvârcoli; a se agita. 2) fig. A fi cuprins de nelinişte; a se îngrijora; a se agita; a se nelinişti. /<lat. fragmentare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

frământá vb., ind. prez. 1 sg. frământ, 3 sg. şi pl. frământă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

frământát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FRĂMÂNTÁ vb. 1. a plămădi, (reg.) a zolga, a zoli, (înv.) a soage. (A ~ aluatul.) 2. a învârti, a răsuci, a suci. (~ batista în mână.) 3. v. agita. 4. v. forfoti. 5. v. zbuciuma. 6. a se chinui, a se consuma, a se zbate, a se zbuciuma, (reg.) a se marghioli, (Bucov.) a se frăsui, (fig.) a se sfărâma. (Se ~ toată ziua să...) 7. v. zvârcoli. 8. v. strădui. 9. v. îngrijora. 10. v. chinui. 11. v. obseda.
(Dicţionar de sinonime)

FRĂMÂNTÁT adj. 1. v. agitat. 2. v. zbuciumat. 3. v. critic. 4. chinuit, consumat, muncit, necăjit, trudit, zbuciumat, (reg.) canonit, (înv.) necăjitor. (Un om ~.) 5. v. obsedat.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A se frământa ≠ a se linişti
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: fr fra fram frama framan

Cuvinte se termină cu literele: at tat ntat antat mantat