frăncușor

FRĂNCUŞÓR, frăncuşori, s.m. Diminutiv al lui franc¹. – Franc¹ + suf. -uşor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

frăncuşór s. m., pl. frăncuşóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: fr fra fran franc francu

Cuvinte se termină cu literele: or sor usor cusor ncusor