frații dex - definiţie, sinonime, conjugare
FRÁTE, fraţi, s.m. 1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex), născută din aceiaşi părinţi sau din acelaşi tată ori din aceeaşi mamă; frăţâne. ♢ Frate bun (sau adevărat, drept sau, reg., dulce) = fiecare dintre fraţii născuţi din acelaşi tată şi din aceeaşi mamă în raport unii cu alţii. Fraţi de lapte = copii care au supt la aceeaşi doică. Frate de mână = băiat care serveşte mireasa în timpul nunţii. Frate de cruce = fârtat. ♦ (La pl.) Nume dat copiilor (în cazul când se află între ei şi băieţi) născuţi din aceiaşi părinţi sau numai din acelaşi tată ori din aceeaşi mamă. 2. Termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adresează unei persoane (indiferent de sex). 3. Grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric şi care ajută la treburile gospodăreşti; călugăr care are acest grad. 4. Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii. 5. (Bot.; în compusul) Fratele-priboiului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori purpurii-violacee, care creşte prin păduri sau locuri pietroase, umede şi umbroase (Gerranium silvaticum). – Din lat. frater, -tris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRĂŢÍE, frăţii, s.f. 1. Legătură de rudenie între fraţi; frăţietate. ♦ Iubire frăţească, sentimente ca de frate. 2. Prietenie strânsă; fraternitate. – Frate + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRÁ//TE ~ţi m. 1) Persoană de sex masculin luată în raport cu altă persoană născută din părinţi comuni. ♢ ~ bun (drept, adevărat) fiecare dintre copiii de sex masculin luat în raport cu altă persoană născută din părinţi comuni. ~ vitreg frate numai după tată sau numai după mamă. ~ geamăn frate născut o dată cu alt frate sau cu o soră. ~ţi de lapte copii născuţi de mame diferite, dar alăptaţi de aceeaşi femeie. ~ de cruce prieten nedespărţit al cuiva (legat prin jurământ şi prin amestecul simbolic al sângelui). 2) fig. Fiecare dintre persoanele (sau colectivităţile) legate prin activitate şi viaţă dusă în comun, luate în raport una cu alta. 3) înv. Călugăr însărcinat cu treburi gospodăreşti. 4) (la unele plante) Lăstar crescut la subsuoara unei frunze. /<lat. frater
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FRĂŢÍ//E ~i f. 1) Relaţie familială dintre fraţi. 2) Prietenie strânsă între două sau mai multe persoane. 2) Legătură de solidaritate în scopul atingerii unui ideal comun; fraternitate. [Art. frăţia; G.-D. frăţiei; Sil. -ţi-e] /< frate + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fráte (fráţi), s.m. – Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană născută din aceiaşi părinţi (sau numai din unul). – Mr. frate, megl. frati, istr. frǫte. Lat. frātĕr, frātrem (Puşcariu 644; Candrea-Dens., 635; REW 3485; DAR), cf. alb. frat, it. fra(te), prov. fraire, fr. frère. Cuvînt comun (cf. ALR, I, 159). Cf. frăţine, fîrtat. Pentru folosirea în doc. vechi, cf. Docan, Arhiva, XI, 422-44. Der. frăţesc, adj. (de frate, fratern; călugăresc); frăţeşte, adv. (în mod fratern); frăţie, s.f. (fraternitate; înrudire între fraţi; iubire frăţească); frăţime, s.f. (breaslă, confrăţie); frăţior, s.m. (dim. al lui frate; plantă, ciormoiag, Melampyrum cristatum); frătuţ, s.m. (poreclă dată romînilor din Banat); înfrăţi, vb. (a se uni în calitate de fraţi spirituali; a se asocia, a se uni, a fraterniza; a da lăstari plantele). Der. neol. fratern, adj., din lat. fraternus; fraternitate, s.f., din fr. fraternité; fraterniza, vb., din fr. fraterniser; confrate, s.m. pe baza modelului fr. confrère.
(Dicţionarul etimologic român)

trei-fráţi-pătáţi (bot.) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fráte s. m., pl. fraţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sânge-de-nóuă-fráţi s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trei-fráţi (bot.) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

doi-fráţi (bot.) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sor-cu-fráte s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

frăţíe s. f., art. frăţía, g.-d. art. frăţíei; pl. frăţíi, art. frăţíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FRATE-CU-SÓR s. v. sor-cu-frate.
(Dicţionar de sinonime)

FRATELE-BRIBÓIULUI s. v. briboi.
(Dicţionar de sinonime)

FRATE-DE-MÍRE s. v. vătaf, vătăşel, vornicel.
(Dicţionar de sinonime)

FRÁTE s. 1. (pop.) frăţine, (înv.) brat. (Era ~ bun cu el.) 2. frate de cruce = (pop.) fârtat.
(Dicţionar de sinonime)

FRÁTE s. v. copil.
(Dicţionar de sinonime)

FRATE-DE-MIREÁSĂ s. v. vătaf, vătăşel, vor-nicel.
(Dicţionar de sinonime)

TREI-FRAŢI-PĂTÁŢI s. v. pansea, panseluţă, unghia-păsării.
(Dicţionar de sinonime)

SOR-CU-FRÁTE s. (BOT.; Melampyrum nemorosum) (reg.) carpenă, ciormoiag, miazănoapte, scrab, frate-cu-sor, grâul-prepeliţelor, grâu-negru.
(Dicţionar de sinonime)

SOR-CU-FRÁTE s. v. ciormoiag, condroniu.
(Dicţionar de sinonime)

TREI-FRÁŢI s. v. trifoişte, unghia-păsării.
(Dicţionar de sinonime)

TREI-FRÁŢI s. (BOT.; Viola saxatilis) (reg.) micşunele-gălbioare (pl.).
(Dicţionar de sinonime)

TREI-FRAŢI-PĂTÁŢI s. (BOT.) 1. (Viola hortensis) (reg.) barba-împăratului. 2. (Viola tricolor) (reş.) micşunea.
(Dicţionar de sinonime)

FRĂŢÍE s. 1. v. fraternitate. 2. înfrăţire, solidaritate, unitate. (~ popoarelor.)
(Dicţionar de sinonime)

FRÁŢII s. pl. art. v. gemenii.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fr fra frat frati

Cuvinte se termină cu literele: ii tii atii ratii