fragă dex - definiţie, sinonime, conjugare

fragă

[Sinonime]
FRÁGĂ, fragi, s.f. Partea comestibilă a fragului1 (considerată în mod greşit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos şi roşu pe suprafaţa căruia se găsesc presărate fructele. 2. Compus: fragă-tătărească = plantă erbacee cu frunze dinţate, cu flori aşezate la subsuoara frunzelor şi cu fructe roşii (Blitum virgatum). 3. (Reg.; uneori determinat prin „de pom”) Dudă. [Var.: frag s.m.] – Lat. fraga.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRÁ//GĂ1 ~gi f. Varietate de viţă de vie, având struguri cu bobiţe rotunde, plăcut mirositoare. [G.-D. fragii] /<lat. fraga
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FRÁGĂ2 f. Fructul fragului. /<lat. fraga
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

frágă (-gi), s.f. – 1. Fruct comestibil de plantă (Fragaria vesca, Fragaria elatior). – 2. (Trans.) Dudă (Morus alba, Morus nigra). – Mr. frangă, istr. frǫş. Lat. fragum (Puşcariu 639; Candrea-Dens., 630; REW 3480; DAR), cf. it., sp. fraga, fr. fraise. Tratamentul romanic demonstrează că pl. fraga a fost în general interpretat ca un sing. f.; însă în rom. există şi forma paralelă frag, s.m. – Der. frag, s.m. (plantă erbacee al cărui fruct este fraga); frăgar, s.m. (Trans., dud); frăget, s.n. (loc cu fragi); frăguliţă, s.f. (plantă, Adoxa moschatellina); frăgurel, s.m. (plantă, Potentilla micrantha).
(Dicţionarul etimologic român)

frágă s. f., g.-d. art. frágii; pl. fragi, art. frágile
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FRÁGĂ s. (BOT.) (reg.) pomiţă.
(Dicţionar de sinonime)

FRÁGĂ s. v. dudă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fr fra frag

Cuvinte se termină cu literele: ga aga raga