franțuzire dex - definiţie, sinonime, conjugare
FRANŢUZÍ, franţuzesc, vb. IV. Refl. (Înv. şi fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuinţa în mod nejustificat cuvinte şi expresii franceze. ♦ Tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte şi expresii franceze. – Din franţuz.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRANŢUZÍRE, franţuziri, s.f. (Rar) Faptul de a introduce în limbă cuvinte şi expresii franceze inutile şi nepotrivite. – V. franţuzi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FRANŢUZ//Í ~ésc înv. tranz. fam. 1) (limbi, idiomuri, graiuri) A împestriţa cu expresii şi cuvinte franceze. 2) A face să se franţuzească. /Din franţuz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FRANŢUZ//Í mă ~ésc intranz. A adopta limba, cultura şi obiceiurile francezilor; a deveni asemănător cu francezii. /Din franţuz înv.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

franţuzí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. franţuzésc, imperf. 3 sg. franţuzeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. franţuzeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

franţuzíre s. f., g.-d. art. franţuzírii; pl. franţuzíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: fr fra fran frant frantu

Cuvinte se termină cu literele: re ire zire uzire tuzire