FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FRANCÁT, -Ă, francaţi, -te, adj. (Despre mărfuri, bagaje etc.) Cu taxele de transport plătite anticipat; (despre scrisori) cu mărcile poştale aplicate. – V. franca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A FRAN//CÁ ~chéz tranz. 1) (taxe de transport al bagajelor) A plăti anticipat. 2) (scrisori, colete etc.) A înzestra cu timbre. /<it. francare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FRANCÁ vb. I. tr. 1. A plăti cu anticipaţie taxele de transport (pentru un colet, pentru o marfă). 2. A timbra o scrisoare. [P.i. -chez, 3,6 -chează. / < it. francare, cf. germ. frankieren].
(Dicţionar de neologisme)
FRANCÁ vb. tr. 1. a plăti cu anticipaţie taxele de transport (pentru un colet). 2. a timbra o scrisoare. (< it. francare, germ. frankieren)
(Marele dicţionar de neologisme)
FRÁNCA2 v. lingua franca.
(Alte dicţionare)
LÍNGUA FRÁNCA s.f. 1. Limbă comună care consta din italiană amestecată cu elemente din franceză, provensală, spaniolă, greacă, turcă şi arabă, vorbită în trecut în porturile mediteraneene. 2. Limbă folosită drept mijloc de comunicare comun între persoane vorbitoare de diverse limbi. (loc. it. = limbă francă4, cu înţelesul „europeană”) [AHDEL, MW]
(Alte dicţionare)
francá vb., ind. prez. 1 sg. franchéz, 3 sg. şi pl. francheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FRANCÁ vb. v. timbra.
(Dicţionar de sinonime)
FRANCÁT adj. v. timbrat.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FRANCÁT, -Ă, francaţi, -te, adj. (Despre mărfuri, bagaje etc.) Cu taxele de transport plătite anticipat; (despre scrisori) cu mărcile poştale aplicate. – V. franca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FRANCÁ vb. I. tr. 1. A plăti cu anticipaţie taxele de transport (pentru un colet, pentru o marfă). 2. A timbra o scrisoare. [P.i. -chez, 3,6 -chează. / < it. francare, cf. germ. frankieren].
(Dicţionar de neologisme)
FRANCÁ vb. tr. 1. a plăti cu anticipaţie taxele de transport (pentru un colet). 2. a timbra o scrisoare. (< it. francare, germ. frankieren)
(Marele dicţionar de neologisme)
FRÁNCA2 v. lingua franca.
(Alte dicţionare)
LÍNGUA FRÁNCA s.f. 1. Limbă comună care consta din italiană amestecată cu elemente din franceză, provensală, spaniolă, greacă, turcă şi arabă, vorbită în trecut în porturile mediteraneene. 2. Limbă folosită drept mijloc de comunicare comun între persoane vorbitoare de diverse limbi. (loc. it. = limbă francă4, cu înţelesul „europeană”) [AHDEL, MW]
(Alte dicţionare)
francá vb., ind. prez. 1 sg. franchéz, 3 sg. şi pl. francheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FRANCÁ vb. v. timbra.
(Dicţionar de sinonime)
FRANCÁT adj. v. timbrat.
(Dicţionar de sinonime)