francatură dex - definiţie, sinonime, conjugare

francatură

FRANCATÚRĂ, francaturi, s.f. Ansamblul mărcilor poştale şi al ştampilelor aplicate pe o corespondenţă. – Franca + suf. -tură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRANCATÚR//Ă ~i f. Ansamblu de mărci poştale şi ştampile aplicate pe o corespondenţă. /a franca + suf. ~tură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FRANCATÚRĂ s.f. (Rar) Francare a trimiterilor poştale. ♦ Timbrele folosite în acest scop. [< germ. Frankatur].
(Dicţionar de neologisme)

FRANCATÚRĂ s. f. francare a trimiterilor poştale. ♢ mărcile şi ştampilele aplicate pe o corespondenţă. (< germ. Frankatur)
(Marele dicţionar de neologisme)

francatúră s. f., pl. francatúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: fr fra fran franc franca

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura atura catura