francezilor

FRANCÉZ, -Ă, francezi, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană care face parte din populaţia de bază a Franţei sau este originară de acolo; franţuz. 2. Adj. Care aparţine Franţei sau populaţiei ei, privitor la Franţa sau la populaţia ei; franţuzesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de francezi. – Din it. francese, fr. français.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRANCÉZ¹ ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Franţei sau este originară din Franţa. /<it. francese, fr. français
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FRANCÉZ² ~ă (~i, ~e) Care aparţine Franţei sau populaţiei ei. /<it. francese, fr. français
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FRANCÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Franţa. ♢ (s.f.) limbă romanică vorbită de francezi. (< fr. franşais)
(Marele dicţionar de neologisme)

româno-francéz (despre relaţii) adj. n., f. româno-francéză; pl. n. şi f. româno-francéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

român-francéz (despre dicţionar) adj. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

francéz s. m., adj. m., pl. francézi; f. sg. francéză, pl. francéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ánglo-francéz adj. → francez
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FRANCÉZ s., adj. 1. s. (pop. şi fam.) franţuz. (Un ~ get-beget.) 2. adj. franţuzesc. (Bucătăria ~.)
(Dicţionar de sinonime)

PARANTEZĂ FRANCÉZĂ s. v. croşetă, paran-teză dreaptă.
(Dicţionar de sinonime)