franţă dex - definiţie, sinonime, conjugare

franţă

[Sinonime]
FRÂNT, -Ă, frânţi, -te, adj. 1. (Despre obiecte tari) Rupt2 (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ♢ Expr. A nu avea (nici o) para frântă = a nu avea nici un ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (Despre oameni) Îndoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat. ♢ Expr. Beat frânt = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Învins, înfrânt. – V. frânge.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRÂN//T ~tă (~ţi, ~te) v. A FRÂNGE şi A SE FRÂNGE.Na-ţi-o ~tă (sau bună) că ţi-am dres-o! se spune atunci când cineva încearcă să repare o greşeală făcând una şi mai mare. ~ de oboseală sleit de puteri; extenuat. ~ de durere distrus sufleteşte. /v. a frânge
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)



Sinonime:
FRÂNT adj. 1. rupt. (Creangă ~.) 2. v. fracturat. 3. v. extenuat. 4. zigzagat. (Linie ~.)
(Dicţionar de sinonime)

IARBA-FRÂNTULUI s. v. sănişoară.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fr fra fran frant

Cuvinte se termină cu literele: ta nta anta ranta