fraudare dex - definiţie, sinonime, conjugare
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârşi o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRAUDÁRE, fraudări, s.f. Acţiunea de a frauda. [Pr.: fra-u-] – V. frauda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FRAUD//Á ~éz tranz. (despre bunuri materiale) A păgubi prin fraudă. [Sil. fra-u-] /<fr. frauder, lat. fraudare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FRAUDÁ vb. I. tr. A înşela, a fura pe cineva; a defrauda. [Pron. fra-u-. / < fr. frauder, it. fraudare].
(Dicţionar de neologisme)

FRAUDÁRE s.f. Acţiunea, faptul de a frauda; înşelare, defraudare. [< frauda].
(Dicţionar de neologisme)

FRAUDÁ vb. tr. a comite o fraudă; a defrauda. (< fr. frauder, lat. fraudare)
(Marele dicţionar de neologisme)

fraudá vb. (sil. fra-u-), ind. prez. 1 sg. fraudéz, 3 sg. şi pl. fraudeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fraudáre s. f., pl. fraudări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FRAUDÁ vb. v. defrauda, delapida, sustrage.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fr fra frau fraud frauda

Cuvinte se termină cu literele: re are dare udare audare