frecat dex - definiţie, sinonime, conjugare
FRECÁ, frec, vb. I. Tranz. 1. A mişca forţat un corp pe suprafaţa altui corp cu care este în contact. 2. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obţine o masă omogenă şi pufoasă. ♦ A şterge un obiect apăsând în toate direcţiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăţa. 3. A fricţiona. 4. Fig. (Fam.) A bate. ♢ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Din lat. fricare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRECÁT1 s.n. Faptul de a (se) freca. – V. freca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRECÁT2, -Ă, frecaţi, -te, adj. (Despre unele alimente) Amestecat astfel încât să devină o masă omogenă şi pufoasă. ♦ Curăţat prin frecare. – V. freca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FRECÁ frec tranz. 1) (despre obiecte ce vin în contact unul cu altul) A apăsa făcând mişcări. 2) (despre alimente) A amesteca îndelung, apăsând (prefăcând într-o pastă omogenă). 3) A şterge apăsat (pentru a îndepărta murdăria). 4) fam. (corpul) A supune fricţiunii; a fricţiona. 5) fig. fam. A supune unui tratament aspru. /<lat. fricare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FRECÁT ~tă (~ţi, ~te) (despre unele alimente) Care este amestecat până devine o pastă omogenă. /v. a freca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

frecá (fréc, frecát), vb. – 1. A mişca forţat un corp pe suprafaţa altui corp. – 2. A şterge, a curăţa. – 3. A frecţiona. – 4. A bate, a ciomăgi. – 5. A examina, a cerceta, a iscodi. – Mr. frec, fricare, megl. frec, fricari. Lat. frĭcāre (Puşcariu 647; Candrea-Dens., 637; REW 3501; Philippide, II, 643; DAR), cf. alb. fërkoń, it. fregare, fr. frayer, prov., cat., sp., port. fregar. Der. frecător, adj. (care freacă); frecător, s.n. (spălător, chiuvetă); frecătură, s.f. (frecare; loc care poartă urma unei frecări; mustrare, dojană); frecuş, s.n. (frecare; mustrare, dojană); frecăţei, s.m. pl. (tăiţei; răzuire, radere); frecătoare, s.f. (cîrpă de şters; înv., pieptene, instrument de tortură; în tipografie, rulou care întinde cerneala); frecuciu, s.n. (loc unde peştii îşi depun icrele); frichini, vb. (vulg., a sîcîi, a deranja, a plictisi); frichineală, s.f. (vulg., frecare; sîcîială).
(Dicţionarul etimologic român)

freca, frec I v.t. a excita, a mângâia zonele erogene ale partenerului de sex. II. v.r. a se excita; a se mângâia reciproc. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

frecá vb., ind. prez. 1 sg. frec, 3 sg. şi pl. freácă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

frecát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FRECÁ vb. 1. v. făcălui. 2. v. roade. 3. v. fricţiona.
(Dicţionar de sinonime)

FRECÁ vb. v. atinge, bate, lovi.
(Dicţionar de sinonime)

FRECÁT adj. v. făcăluit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fr fre frec freca

Cuvinte se termină cu literele: at cat ecat recat