frică
[Sinonime]
FRÍCĂ, (rar) frici, s.f. Stare de adâncă nelinişte şi tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoşare. ♢ Loc. adj. Fără frică = neînfricat; curajos. ♢ Loc. adv. Cu frică = cu teamă, temându-se. Fără (nici o) frică = cu curaj. Nici de frică = nicidecum, deloc, o dată cu capul. ♢ Expr. A băga (cuiva) frica în oase = a înfricoşa (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teamă de cineva sau de ceva; b) a-i fi teamă să nu i se întâmple cuiva ceva rău. A fi cu frica în spate (sau în sân) = a fi într-o continuă stare de nelinişte, de teamă. A şti de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frică de el. – Cf. gr. p h r i k ē.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FRÍ//CĂ ~ci f. Stare de nelinişte sufletească cauzată de un pericol; teamă. [G.-D. fricii] /cf. gr. phrike
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
frícă (fríci), s.f. – Teamă, spaimă. – Mr. megl. istr. frică. Ngr. φρίϰη (Murnu 26, Pascu, I, 193; DAR; Sandfeld 30; Rosetti, II, 67). Prezenţa sa în istr. arată că este un împrumut foarte vechi. Cf. şi alb. firkë (Meyer 110). Der. fricos, adj. (care se teme, laş, sperios; înv., îngrozitor); înfrica, vb. (a speria, a înspăimînta); înfricoşetor, adj. (îngrozitor); neînfric(oş)at, adv. (imperturbabil, netulburat). – Din rom. provine rut. fryka.
(Dicţionarul etimologic român)
frícă s. f., g.-d. art. frícii; pl. frici
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FRÍCĂ s. 1. teamă, temere, (livr., fam. şi depr.) poltronerie, (franţuzism) aprehensiune, (rar) temut, (pop.) păsare, (înv. şi reg.) scârbă, (înv.) stideală, stidinţă, stidire, teamăt, temătură, temoare, (latinism înv.) timoare, (arg.) târşală, târşă. (Nu simţea nici un pic de ~.) 2. v. sperietură.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Frică ≠ îndrăzneală, neînfricare
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FRÍ//CĂ ~ci f. Stare de nelinişte sufletească cauzată de un pericol; teamă. [G.-D. fricii] /cf. gr. phrike
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
frícă s. f., g.-d. art. frícii; pl. frici
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FRÍCĂ s. 1. teamă, temere, (livr., fam. şi depr.) poltronerie, (franţuzism) aprehensiune, (rar) temut, (pop.) păsare, (înv. şi reg.) scârbă, (înv.) stideală, stidinţă, stidire, teamăt, temătură, temoare, (latinism înv.) timoare, (arg.) târşală, târşă. (Nu simţea nici un pic de ~.) 2. v. sperietură.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Frică ≠ îndrăzneală, neînfricare
(Dicţionar de antonime)