fript dex - definiţie, sinonime, conjugare
FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau peşte) prin expunere directă la acţiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ♢ Compus: (fam.) frige-linte s.m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. şi refl. A face să sufere sau a suferi o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ♢ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferinţă morală. ♦ (Despre alţi agenţi decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzaţie usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinţi) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înşela, a rămâne păgubaş. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRIPT, -Ă, fripţi, -te, adj., s.f. art. 1. Adj. (Despre alimente) Care a fost gătit prin expunere directă la acţiunea focului; p. ext. prăjit. ♢ Expr. A mânca (pe cineva) fript = a distruge, a da gata (pe cineva). A face (cuiva) zile fripte = a necăji pe cineva (zi de zi); a hărţui, a şicana. 2. Adj. (Despre fiinţe) Ars, rănit prin acţiunea focului sau a unui obiect fierbinte. ♦ Fig. Chinuit. 3. S.f. art. Numele unui joc de copii în care unul dintre jucători încearcă să lovească peste palme pe celălalt, iar acesta şi le fereşte în ultimul moment. – V. frige.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FRÍGE frig 1. tranz. 1) (alimente, în special carne sau peşte) A prepara prin supunere la acţiunea focului (în tigaie, în ceaun, la grătar, în frigare). 2) (fiinţe sau părţi ale corpului) A face să suporte o durere fizică (prin ceva fierbinte). 3) A face să se frigă. 2. intranz. (surse de căldură) A emana radiaţii fierbinţi; a răspândi căldură foarte mare; a arde; a dogori; a parjoli; a pârli; a păli. Soarele frige. /<lat. frigere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FRÍGE mă frig intranz. 1) (despre fiinţe) A-şi cauza o durere acută (cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte). 2) fig. A suferi un eşec; a rămâne păgubaş; a se arde; a se pârli. /<lat. frigere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fríge (fríg, frípt), vb. – 1. prăji. – 2. A coace. – 3. A arde, a face scrum. – 4. A pune la foc (pentru a tortura). – 5. A bate, a altoi, a ciomăgi, a face praf. – 6. A arde, a fi fierbinte. – 7. (Refl.) A se arde, a se prăji. – 8. (Refl.) A se păcăli, a rămîne păgubaş. – 9. (Refl.) A pierde. – Mr. frigu, fripşu, friptă; megl. frig, friş, fris. Lat. frῑgĕre (Puşcariu 648; Candrea-Dens., 642; REW 3510; DAR), cf. alb. fergoń (Philippide, II, 643), it. frigere, prov., fr. frire, cat. fregir, sp. freir, port. frigir. Der. frigare, s.f. (vergea de fier în care se înfige carnea spre a fi prăjită), cu suf. -are, ca vînzare, crezare (analogia cu grătar, pe care o propune DAR nu constituie o explicaţie suficientă; după Puşcariu 650, din lat. *frῑgalis; după Candrea-Dens., 643, de la un lat. *frῑgaria); frigăruie, s.f. (carne tăiată în bucăţi mici şi friptă la frigare); frigări, vb. (a înfige; refl. pop., a fi stăpînit de dorinţă); frigătoare, s.f. (frigare; Trans., plită de gătit); înfrigări, vb. (a înfige); friptoare, s.f. (Trans., Banat, arşiţă, căldură excesivă), de la part. fript, cu suf. -oare; friptură, s.f. (carne friptă), cu suf. -ură, cf. băutură, căutătură, corcitură etc. (după Meyer-Lübke, Rom. Gramm., II, 492; Puşcariu 654; Candrea-Dens., 654; REW 3508 şi DAR, din lat. frῑctūra, cf. mr. friptură şi frῑxūra › fr. fressure; însă această ipoteză nu este necesară); fripturist, s.m. (persoană care profită de politică pentru interese personale); fripturism, s.n. (politică a propriului interes).
(Dicţionarul etimologic român)

frige, frig I v.t. 1. a păcăli. 2. (obs. – d. bărbaţi) a avea contact sexual cu o femeie. II v.r. 1. a fi păţit, a se păcăli. 2. (obs. – d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

fríge-línte s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fríge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. frig, imperf. 3 sg. frigeá, perf. s. 1 sg. fripséi, 1 pl. frípserăm; ger. frigând; part. fript
(Dicţionar ortografic al limbii române)

máţe-frípte s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

FRÍGE vb. III. În gastronomie, mod de a prepara, în special carne, dar şi alte alimente, prin expunere directă la radiaţii calorice, în diverse feluri: la frigare = bucăţi de alimente sau un animal întreg sunt infipte pe o vergea de lemn sau de metal; la proţap = pe o vergea sprijinită de două crăcane; la grătar = pe un grătar deasupra unor cărbuni încinşi, la flacără de gaz sau pe un grătar electric; anumite alimente pot fi fripte direct pe jar, iar din carne se poate face friptură la cuptor, aceasta fiind din punct de vedere tehnic, de fapt, o coacere.
(Dicţionar gastronomic explicativ)



Sinonime:
FRIGE-LÍNTE s., adj. v. avar, calic, zgârcit.
(Dicţionar de sinonime)

FRÍGE vb. 1. v. prăji. 2. a (se) arde. (M-am ~ la deget, de la plită.) 3. v. arde.
(Dicţionar de sinonime)

FRÍGE vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înşela, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, trişa.
(Dicţionar de sinonime)

FRIPT adj. v. prăjit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fr fri frip

Cuvinte se termină cu literele: pt ipt ript