friza dex - definiţie, sinonime, conjugare
FRÍZĂ1, frize, s.f. 1. (În arhitectura clasică) Parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă şi cornişă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc. ♦ Ornament în formă de bandă orizontală cu picturi sau reliefuri în jurul unui vas, al unei săli, al unui sarcofag etc. 2. Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de uşi, a lambriurilor. ♦ Chenar care înconjoară o pardoseală de parchet în lungul pereţilor, făcut din piese mai mari decât lamele parchetului. 3. Ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uşi. [Var.: friz s.n.] – Din fr. frise.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRÍZĂ2, frize, s.f. Rasă de oi de culoare albă, cu coada scurtă, crescută pentru producţia de lapte. – Din germ. Friser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRIZÁ1, frizez, vb. I. Tranz. şi refl. (Azi rar) A(-şi) încreţi, a(-şi) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRIZÁ2, vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRÍZ//Ă ~e f. 1) arhit. Parte a antablamentului, situată între arhitravă şi cornişă. 2) Fâşie orizontală, împodobită cu picturi sau cu sculpturi, care înconjoară partea superioară a unei clădiri. 3) Chenar decorativ. 4) Cadru de lemn în care se fixează panourile unei uşi. [G.-D. frizei] /<fr. frise
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A FRIZ//Á ~éz tranz. 1) (părul) A aranja în bucle, folosind diferite mijloace; a cârlionţa; a încreţi; a bucla; a ondula. 2) fam. (persoane) A supune unei acţiuni de scurtare şi aranjare a părului. /<fr. friser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FRIZ//Á mă ~éz intranz. A-şi face freza. /<fr. friser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

frizá (frizéz, frizát), vb. – A ondula, a încreţi. – Var. freza (vulg.). Fr. friser. – Der. frizer, s.m. (lucrător care se ocupă cu tunsul sau bărbieritul); frizerie, s.f. (atelier pentru tuns, bărbierit); frezură, s.f. (pieptănătură); înfrizurat, adj. (încreţit, ondulat). Cf. freză.
(Dicţionarul etimologic român)

FRÍZĂ s.f. Porţiune a antablamentului cuprinsă între arhitravă şi cornişă, împodobită în mod obişnuit cu picturi, cu sculpturi etc. ♦ Fâşie orizontală continuă, împodobită cu sculpturi sau picturi, aşezată la partea superioară a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete etc. [< fr. frise].
(Dicţionar de neologisme)

FRIZÁ vb. I. I. tr., refl. (Rar) A(-şi) încreţi, a(-şi) cârlionţa (părul). ♦ A (se) pieptăna cu îngrijire. II. tr. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. [< fr. friser].
(Dicţionar de neologisme)

FRÍZĂ1 s. f. 1. porţiune a antablamentului, între arhitravă şi cornişă, decorată cu picturi, cărămizi smălţuite, mozaicuri sau basoreliefuri. 2. fâşie orizontală continuă, împodobită cu picturi sau sculpturi, la partea superioară a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete, în jurul unui vas, sarcofag etc. ♢ chenar care încadrează o pardoseală de parchet. 3. ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uşi. (< fr. frise)
(Marele dicţionar de neologisme)

FRÍZĂ2 s. f. rasă de oi de culoare albă cu coada scurtă. (< germ. Friser)
(Marele dicţionar de neologisme)

FRIZÁ vb. I. tr., refl. a(-şi) încreţi, a(-şi) cârlionţa (părul). ♢ a (se) pieptăna cu îngrijire. II. tr. a fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. (< fr. friser)
(Marele dicţionar de neologisme)

fríză (ornament) s. f., g.-d. art. frízei; pl. fríze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

frizá (coafa) vb., ind. prez. 1 sg. frizéz, 3 sg. şi pl. frizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FRIZÁ vb. v. coafa.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fr fri friz

Cuvinte se termină cu literele: za iza riza