frondor
[Sinonime]
FRONDÓR, frondori, s.m. (Franţuzism) Partizan al frondei. – Din fr. frondeur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FRONDÓR ~i m. 1) Participant la frondă. 2) fig. Opoziţionist lipsit de principialitate, care acţionează în conformitate cu interesele sale personale. /<fr. frondeur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FRONDÓR s.m. 1. Răzvrătit; partizan al frondei. 2. (Franţuzism, fig.) Cel care critică, care contrazice; răzvrătit. [Pron. fron-dör. / < fr. frondeur].
(Dicţionar de neologisme)
FRONDÓR I. s. m. partizan al frondei (1, 2). II. adj., s. m. f. (fig.) (cel) care critică, contrazice; răzvrătit, rebel. (< fr. frondeur)
(Marele dicţionar de neologisme)
frondór s. m., pl. frondóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FRONDÓR s., adj. v. frondist.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FRONDÓR ~i m. 1) Participant la frondă. 2) fig. Opoziţionist lipsit de principialitate, care acţionează în conformitate cu interesele sale personale. /<fr. frondeur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
FRONDÓR I. s. m. partizan al frondei (1, 2). II. adj., s. m. f. (fig.) (cel) care critică, contrazice; răzvrătit, rebel. (< fr. frondeur)
(Marele dicţionar de neologisme)
frondór s. m., pl. frondóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FRONDÓR s., adj. v. frondist.
(Dicţionar de sinonime)