frondă dex - definiţie, sinonime, conjugare

frondă

[Sinonime]
FRÓNDĂ, fronde, s.f. Mişcare social-politică din Franţa, la mijlocul sec. XVII, îndreptată împotriva absolutismului regal. ♦ Fig. Opoziţie neprincipială, răzvrătire cu caracter de persiflare pornită din motive personale. – Din fr. fronde.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRÓND//Ă ~e f. 1) (în Franţa din sec. XVI) Mişcare social-politică îndreptată contra absolutismului. 2) fig. Exprimare a nemulţumirii faţă de cineva sau de ceva, bazată pe motive personale. /<fr. fronde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FRÓNDĂ s.f. 1. Mişcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice. 2. (Fig.) Răzvrătire, opunere neprincipială persiflantă, cauzată mai ales de interese personale. 3. Organ vegetal de forma unei frunze. ♦ Frunză aeriană a ferigilor, care poartă sporangele. [< fr. fronde].
(Dicţionar de neologisme)

FRÓNDĂ s. f. 1. mişcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice. 2. (fig.) opoziţie neprincipială, răzvrătire cu caracter persiflant, pornită din motive personale. 3. organ vegetal de forma unei frunze. ♢ frunză aeriană a ferigilor care poartă sporangele. 4. (med.) bandaj de pânză destinat a fixa pansamentele bărbiei sau nasului. (< fr. fronde)
(Marele dicţionar de neologisme)

fróndă s. f., g.-d. art. fróndei; pl. frónde
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FRÓNDĂ s. v. răzvrătire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fr fro fron frond

Cuvinte se termină cu literele: da nda onda ronda