fronton

FRONTÓN, frontoane, s.n. 1. Element de formă triunghiulară, mărginit de o cornişă, care încoronează faţada unui edificiu 2. Element de arhitectură, alcătuit dintr-o cornişă curbă sau frântă, care se găseşte deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uşi etc. – Din fr. fronton.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRONT//ÓN ~oáne n. Element arhitectonic situat deasupra intrării unei clădiri sau între cele două pante ale acoperişului. /<fr. fronton
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FRONTÓN s.n. Element arhitectonic format dintr-o cornişă de formă curbă sau triunghiulară, situat deasupra intrării unui edificiu. [Pl. -oane. / < fr. fronton].
(Dicţionar de neologisme)

FRONTÓN s. n. 1. element arhitectonic format dintr-o cornişă de formă curbă sau triunghiulară, deasupra intrării principale a unui edificiu. 2. element arhitectural decorativ deasupra unei porţi ieşinde a construcţiei, a uşilor, ferestrelor etc. (< fr. fronton)
(Marele dicţionar de neologisme)

frontón s. n., pl. frontoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)