FRUCT, fructe, s.n. 1. Produs care apare şi se dezvoltă din pistilul unei flori fecundate şi care conţine seminţele. ♢ Fructe zaharate (sau zaharisite) = fructe întregi sau părţi de fructe sau de plante îmbibate cu sirop de zahăr şi cu glucoză şi acoperite, de obicei, cu o crustă de zahăr. 2. Produse vegetale care servesc ca hrană. 3. Fig. Produs, profit, rezultat material sau moral al unei acţiuni, al unei activităţi sau al unei situaţii; rod. [Var.: frúctă s.f.] – Din lat. fructus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FRÚCTĂ s.f. v. fruct.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FRUCT ~e n. 1) Organ care se dezvoltă din ovarul unei flori fecundate şi care conţine seminţele plantei. 2) mai ales la pl. Rod comestibil al pomilor fructiferi. 3) fig. Rezultat al unei acţiuni; rod; consecinţă. /<lat. fructus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fruct (frúcte), s.n. – Produs care apare din floare, rod. Lat. fructus (sec. XIX). Este dublet al lui frupt. – Der. fructar, s.m. (persoană care vinde fructe); fructărie, s.f. (prăvălie unde se vînd fructe); fructifer, adj., din fr.; fructuos, adj., din fr.; fructifica, vb. (a folosi), din lat. fructificare (sec. XIX); infructuos, adj., din fr.
(Dicţionarul etimologic român)
FRUCT s.n. 1. Ansamblul organelor vegetale care se dezvoltă după fecundaţia unei flori şi care conţin seminţele plantei respective; poamă, rod. 2. Produse vegetale care servesc ca hrană; rod. 3. Produs, profit, rezultatul material sau moral al unei acţiuni etc.; beneficiu. ♦ (Fig.) Operă, rezultat al unor străduinţe, al muncii etc. 4. (Constr.) Înclinare a zidului exterior, datorită diferenţei de grosime dintre partea inferioară şi cea superioară a acestuia. [< lat. fructus].
(Dicţionar de neologisme)
FRUCT s. n. 1. organ vegetal care se dezvoltă din ovarul fecundat, conţinând seminţele plantei respective; poamă, rod. 2. produs, profit, rezultatul unei acţiuni etc.; beneficiu. ♢ (fig.) rezultat al unor străduinţe, al muncii etc. 3. înclinare faţă de verticală a feţei văzute a unui element de construcţie. (< lat. fructus)
(Marele dicţionar de neologisme)
fruct s. n., pl. frúcte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
salátă de frúcte s. f. + prep. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
FRUCT DE CACTUS s.n. Fructul unei specii de cactus, originar din America (Opuntia ficus-indica), numit şi smochină indiană (engl. Indian fig), de culoare verzuie, galbenă sau roşie-oranj, acoperit de ţepi (îndepărtate înainte de comercializare), având miezul roşcat, dulce, cu aromă de pere şi pepene; înainte de consum se curăţă de coajă cu mare atenţie pentru a evita înţepăturile (pericol de infecţie), iar miezul se consumă natur, în salate de fructe şi sorbeturi, dar mai ales fiert în compoturi, marmelade şi sosuri.
(Dicţionar gastronomic explicativ)
FRUCTE DE MARE s.n. pl. În gastronomie, ansamblu de animale marine mici – scoici, stridii, crevete, langustine, crabi – servite pe gheaţă, sub formă de cocteil sau folosite ca ingrediente în preparate specifice.
(Dicţionar gastronomic explicativ)
Sinonime:
FRUCT s. (BOT.) poamă, rod, (Mold.) poricale (pl.), (înv.) plod. (Arbore cu multe ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FRÚCTĂ s.f. v. fruct.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fruct (frúcte), s.n. – Produs care apare din floare, rod. Lat. fructus (sec. XIX). Este dublet al lui frupt. – Der. fructar, s.m. (persoană care vinde fructe); fructărie, s.f. (prăvălie unde se vînd fructe); fructifer, adj., din fr.; fructuos, adj., din fr.; fructifica, vb. (a folosi), din lat. fructificare (sec. XIX); infructuos, adj., din fr.
(Dicţionarul etimologic român)
FRUCT s.n. 1. Ansamblul organelor vegetale care se dezvoltă după fecundaţia unei flori şi care conţin seminţele plantei respective; poamă, rod. 2. Produse vegetale care servesc ca hrană; rod. 3. Produs, profit, rezultatul material sau moral al unei acţiuni etc.; beneficiu. ♦ (Fig.) Operă, rezultat al unor străduinţe, al muncii etc. 4. (Constr.) Înclinare a zidului exterior, datorită diferenţei de grosime dintre partea inferioară şi cea superioară a acestuia. [< lat. fructus].
(Dicţionar de neologisme)
FRUCT s. n. 1. organ vegetal care se dezvoltă din ovarul fecundat, conţinând seminţele plantei respective; poamă, rod. 2. produs, profit, rezultatul unei acţiuni etc.; beneficiu. ♢ (fig.) rezultat al unor străduinţe, al muncii etc. 3. înclinare faţă de verticală a feţei văzute a unui element de construcţie. (< lat. fructus)
(Marele dicţionar de neologisme)
fruct s. n., pl. frúcte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
salátă de frúcte s. f. + prep. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
FRUCT DE CACTUS s.n. Fructul unei specii de cactus, originar din America (Opuntia ficus-indica), numit şi smochină indiană (engl. Indian fig), de culoare verzuie, galbenă sau roşie-oranj, acoperit de ţepi (îndepărtate înainte de comercializare), având miezul roşcat, dulce, cu aromă de pere şi pepene; înainte de consum se curăţă de coajă cu mare atenţie pentru a evita înţepăturile (pericol de infecţie), iar miezul se consumă natur, în salate de fructe şi sorbeturi, dar mai ales fiert în compoturi, marmelade şi sosuri.
(Dicţionar gastronomic explicativ)
FRUCTE DE MARE s.n. pl. În gastronomie, ansamblu de animale marine mici – scoici, stridii, crevete, langustine, crabi – servite pe gheaţă, sub formă de cocteil sau folosite ca ingrediente în preparate specifice.
(Dicţionar gastronomic explicativ)
Sinonime:
FRUCT s. (BOT.) poamă, rod, (Mold.) poricale (pl.), (înv.) plod. (Arbore cu multe ~.)
(Dicţionar de sinonime)