fruncea

frunceá (-éle), s.f. – (Înv.) Frunte. – Mr. frînţeauă „sprînceană”. Lat. fronticella (Candrea-Dens., 658; DAR). Sec. XVII. Cf. frunte.
(Dicţionarul etimologic român)

frunceá s.f. (înv.) frunte.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

Cuvinte care încep cu literele: fr fru frun frunc frunce

Cuvinte se termină cu literele: ea cea ncea uncea runcea