fruntar dex - definiţie, sinonime, conjugare

fruntar

[Sinonime]
FRUNTÁR, fruntare, s.n. 1. Grindă principală care mărgineşte prispa în partea de sus şi pe care se sprijină grinzile secundare ale casei. 2. Curea care leagă cele două părţi laterale ale căpeţelei şi care trece peste fruntea calului. – Lat. frontale sau frunte + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRUNTÁR ~e n. 1) Element de harnaşament constând dintr-o curea care trece peste fruntea calului. 2) Fâşie de pânză folosită pentru a lega fruntea nou-născuţilor. 3) bis. Fâşie de hârtie cu o inscripţie, care se pune pe fruntea mortului. /<lat. frontale
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fruntár s. n., pl. fruntáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FRUNTÁR s. (TEHN.) (prin Munt.) corună, (prin Mold.) masa pietrelor. (~ la moară.)
(Dicţionar de sinonime)

FRUNTÁR s. v. catapeteasmă, iconostas, tâmplă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fr fru frun frunt frunta

Cuvinte se termină cu literele: ar tar ntar untar runtar