frunzări

FRUNZÁR, frunzare, s.n. 1. Desiş format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe. 2. Umbrar făcut din crengi bogate. 3. Frunze uscate, servind ca aşternut sau nutreţ pentru vite. [Pl. şi (m.) frunzari] – Frunză + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărţi, ale unui dosar, etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRUNZÁR ~e n. 1) Creangă de copac cu tot cu frunze. 2) Adăpost făcut din asemenea crengi. 3) rar Crengi cu frunze uscate care servesc drept aşternut sau nutreţ pentru unele animale. /frunză + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A FRUNZĂR//Í ~ésc tranz. (cărţi, reviste etc.) A citi superficial, întorcând repede foile; a răsfoi; a foileta. /Din frunzar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

frunzár s. n., pl. frunzáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

frunzărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. frunzăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FRUNZÁR s. v. mai.
(Dicţionar de sinonime)

FRUNZĂRÍ vb. v. răsfoi.
(Dicţionar de sinonime)

FRUNZĂRÍ vb. v. legumi.
(Dicţionar de sinonime)