frustrare dex - definiţie, sinonime, conjugare
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituţie a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p.ext. a înşela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRUSTRÁRE, frustrări, s.f. Acţiunea de a frustra şi rezultatul ei. – V. frustra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FRUSTR//Á ~éz tranz. livr (persoane) A lipsi de un drept sau de un bun legitim. /<fr. frustrer, lat. frustrari
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FRUSTRÁ vb. I. tr. A lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a înşela. [< fr. frustrer, lat. frustrari].
(Dicţionar de neologisme)

FRUSTRÁRE s.f. Acţiunea de a frustra şi rezultatul ei; frustraţie. [< frustra].
(Dicţionar de neologisme)

FRUSTRÁ vb. tr. a lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a păgubi; (p. ext.) a înşela. (< fr. frustrer, lat. frustrari)
(Marele dicţionar de neologisme)

frustrá vb., ind. prez. 1 sg. frustréz, 3 sg. şi pl. frustreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

frustráre s. f., g.-d. art. frustrării; pl. frustrări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FRUSTRÁ vb. v. lipsi.
(Dicţionar de sinonime)

FRUSTRÁRE s. frustraţie. (Sentiment de ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fr fru frus frust frustr

Cuvinte se termină cu literele: re are rare trare strare