frustrator

FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s.m. şi f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înşelător. – Frustra + suf. -ator.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FRUSTRAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival (despre persoane) Care frustrează; care aduce pagube. /a frustra + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FRUSTRATÓR, -OÁRE adj., s.m. şi f. (Cel) care pricinuieşte o pagubă, care împiedică exercitarea unui drept; păgubitor. [Cf. fr. frustrateur].
(Dicţionar de neologisme)

FRUSTRATÓR, -OÁRE adj. care pricinuieşte o pagubă, împiedică exercitarea unui drept; care este cauza unei frustraţii; frustrant. (< fr. frustrateur)
(Marele dicţionar de neologisme)

frustratór adj. m., pl. frustratóri; f. sg. şi pl. frustratoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)