FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l şi amestecându-l. ♢ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice şi repetate. ♦ A lovi îndelung şi repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina amănunţit şi în detaliu o idee, un plan, etc. ♦ Tranz şi refl. A-şi supune mintea le eforturi. ♦ Tranz. şi refl. A (se) mişca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre fiinţe) A umbla încolo şi încoace; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre fiinţe) A umbla încolo şi încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ♢ Expr. A-şi frământa mâinile = a manifesta o mare nelinişte, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. fragmentare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FRĂMÂNTÁRE, frământări, s.f. Acţiunea de a (se) frământa şi rezultatul ei; frământat1, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitaţie, tulburare (cauzate de mişcări sociale). 2. Nelinişte sufletească, zbucium, chin. – V. frământa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A FRĂMÂNTÁ frământ tranz. 1) (aluat, lut etc.) A amesteca îndelung, apăsând (pentru a obţine o masă omogenă). 2) (mintea) A supune unui efort (pentru a rezolva o problemă grea). 3) fig. A supune unei acţiuni din afară, făcând să se amestece. 4) A face să se frământe. /<lat. fragmentare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE FRĂMÂNTÁ mă frământ intranz. 1) A se mişca încolo şi încoace (din neastâmpăr); a nu sta locului; a se zvârcoli; a se agita. 2) fig. A fi cuprins de nelinişte; a se îngrijora; a se agita; a se nelinişti. /<lat. fragmentare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
frământare, frământări s.f. (intl.) 1. arestare. 2. anchetă; interogatoriu. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
frământá vb., ind. prez. 1 sg. frământ, 3 sg. şi pl. frământă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
frământáre s. f., g.-d. art. frământării; pl. frământări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FRĂMÂNTÁ vb. 1. a plămădi, (reg.) a zolga, a zoli, (înv.) a soage. (A ~ aluatul.) 2. a învârti, a răsuci, a suci. (~ batista în mână.) 3. v. agita. 4. v. forfoti. 5. v. zbuciuma. 6. a se chinui, a se consuma, a se zbate, a se zbuciuma, (reg.) a se marghioli, (Bucov.) a se frăsui, (fig.) a se sfărâma. (Se ~ toată ziua să...) 7. v. zvârcoli. 8. v. strădui. 9. v. îngrijora. 10. v. chinui. 11. v. obseda.
(Dicţionar de sinonime)
FRĂMÂNTÁRE s. 1. plămădire, plămădit. (~ aluatului.) 2. v. agitaţie. 3. v. forfotă. 4. agitaţie, tulburare, vâlvă, zarvă. (Din nimic s-a stârnit o ~.) 5. v. zbucium. 6. v. zbucium. 7. v. îngrijorare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A se frământa ≠ a se linişti
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FRĂMÂNTÁRE, frământări, s.f. Acţiunea de a (se) frământa şi rezultatul ei; frământat1, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitaţie, tulburare (cauzate de mişcări sociale). 2. Nelinişte sufletească, zbucium, chin. – V. frământa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE FRĂMÂNTÁ mă frământ intranz. 1) A se mişca încolo şi încoace (din neastâmpăr); a nu sta locului; a se zvârcoli; a se agita. 2) fig. A fi cuprins de nelinişte; a se îngrijora; a se agita; a se nelinişti. /<lat. fragmentare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
frământare, frământări s.f. (intl.) 1. arestare. 2. anchetă; interogatoriu. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
frământá vb., ind. prez. 1 sg. frământ, 3 sg. şi pl. frământă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
frământáre s. f., g.-d. art. frământării; pl. frământări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FRĂMÂNTÁ vb. 1. a plămădi, (reg.) a zolga, a zoli, (înv.) a soage. (A ~ aluatul.) 2. a învârti, a răsuci, a suci. (~ batista în mână.) 3. v. agita. 4. v. forfoti. 5. v. zbuciuma. 6. a se chinui, a se consuma, a se zbate, a se zbuciuma, (reg.) a se marghioli, (Bucov.) a se frăsui, (fig.) a se sfărâma. (Se ~ toată ziua să...) 7. v. zvârcoli. 8. v. strădui. 9. v. îngrijora. 10. v. chinui. 11. v. obseda.
(Dicţionar de sinonime)
FRĂMÂNTÁRE s. 1. plămădire, plămădit. (~ aluatului.) 2. v. agitaţie. 3. v. forfotă. 4. agitaţie, tulburare, vâlvă, zarvă. (Din nimic s-a stârnit o ~.) 5. v. zbucium. 6. v. zbucium. 7. v. îngrijorare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A se frământa ≠ a se linişti
(Dicţionar de antonime)