FUŞALẮU, fuşalăi, s.m. (Reg.) Unealtă în forma unei ţesale servind la scărmănat lâna, cânepa etc. – Cf. magh. f o s z l a n i „a se destrăma”.(Dicţionarul explicativ al limbii române)
fuşalău s. m., art. fuşalăul; pl. fuşalăi, art. fuşalăii(Dicţionar ortografic al limbii române)