fuștei

FÚSTĂ, fuste, s.f. Obiect de îmbrăcăminte femeiască, care acoperă corpul de la talie în jos; jupă. ♦ Fig. (Depr.) Femeie. – Din ngr. fústa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FUŞTÉL s.m. v. fuscel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÚST//Ă ~e f. 1) Piesă vestimentară femeiască, care acoperă corpul de la talie în jos; foaie. ~ plisată. 2) fig. depr. Persoană matură de sex feminin; femeie; muiere. [G.-D. fuştei] /< ngr. fústa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fústă (fúste), s.f. – Obiect de îmbrăcăminte femeiască, jupă. – Mr. fustă, fustană, megl. fuscă. Ngr. φοῦστα, de la φουστάνι ‹ it. fustana, şi acesta din lat. med. fustaneum „bumbac”. Forma *fusta nu apare în it., dar cf. calabr. fustu „parte de jos la bluze”. Din ngr. provin şi alb. fustë şi fustan, bg. fusta şi fustan, tc. fistan; iar din ngr. φουστανέλλας, rom. fustanelă „îmbrăcăminte tipică a grecilor”, mr. fustanelă (Gáldi 193). Fustan, s.n. (înv., barhet), s-a folosit în sec. XVIII, din tc. (Şeineanu, III, 54).
(Dicţionarul etimologic român)

FUŞTÉI, fuştei, s.m. (Reg.) v. fuscel.
(Alte dicţionare)

fústă s. f., g.-d. art. fústei; pl. fúste
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FÚSTĂ s. foi (pl.), (livr.) jupă, (pop.) poale (pl.), (înv. şi reg.) rochie, (reg.) spinţă. (Poartă ~ şi bluză.)
(Dicţionar de sinonime)

FÚSTĂ s. v. femeie.
(Dicţionar de sinonime)