FÚSTĂ, fuste, s.f. Obiect de îmbrăcăminte femeiască, care acoperă corpul de la talie în jos; jupă. ♦ Fig. (Depr.) Femeie. – Din ngr. fústa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FUŞTÉL s.m. v. fuscel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FÚST//Ă ~e f. 1) Piesă vestimentară femeiască, care acoperă corpul de la talie în jos; foaie. ~ plisată. 2) fig. depr. Persoană matură de sex feminin; femeie; muiere. [G.-D. fuştei] /< ngr. fústa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fústă (fúste), s.f. – Obiect de îmbrăcăminte femeiască, jupă. – Mr. fustă, fustană, megl. fuscă. Ngr. φοῦστα, de la φουστάνι ‹ it. fustana, şi acesta din lat. med. fustaneum „bumbac”. Forma *fusta nu apare în it., dar cf. calabr. fustu „parte de jos la bluze”. Din ngr. provin şi alb. fustë şi fustan, bg. fusta şi fustan, tc. fistan; iar din ngr. φουστανέλλας, rom. fustanelă „îmbrăcăminte tipică a grecilor”, mr. fustanelă (Gáldi 193). Fustan, s.n. (înv., barhet), s-a folosit în sec. XVIII, din tc. (Şeineanu, III, 54).
(Dicţionarul etimologic român)
FUŞTÉI, fuştei, s.m. (Reg.) v. fuscel.
(Alte dicţionare)
fústă s. f., g.-d. art. fústei; pl. fúste
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FÚSTĂ s. foi (pl.), (livr.) jupă, (pop.) poale (pl.), (înv. şi reg.) rochie, (reg.) spinţă. (Poartă ~ şi bluză.)
(Dicţionar de sinonime)
FÚSTĂ s. v. femeie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FUŞTÉL s.m. v. fuscel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fústă (fúste), s.f. – Obiect de îmbrăcăminte femeiască, jupă. – Mr. fustă, fustană, megl. fuscă. Ngr. φοῦστα, de la φουστάνι ‹ it. fustana, şi acesta din lat. med. fustaneum „bumbac”. Forma *fusta nu apare în it., dar cf. calabr. fustu „parte de jos la bluze”. Din ngr. provin şi alb. fustë şi fustan, bg. fusta şi fustan, tc. fistan; iar din ngr. φουστανέλλας, rom. fustanelă „îmbrăcăminte tipică a grecilor”, mr. fustanelă (Gáldi 193). Fustan, s.n. (înv., barhet), s-a folosit în sec. XVIII, din tc. (Şeineanu, III, 54).
(Dicţionarul etimologic român)
FUŞTÉI, fuştei, s.m. (Reg.) v. fuscel.
(Alte dicţionare)
fústă s. f., g.-d. art. fústei; pl. fúste
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FÚSTĂ s. foi (pl.), (livr.) jupă, (pop.) poale (pl.), (înv. şi reg.) rochie, (reg.) spinţă. (Poartă ~ şi bluză.)
(Dicţionar de sinonime)
FÚSTĂ s. v. femeie.
(Dicţionar de sinonime)