fugarnic
FUGÁRNIC, -Ă, fugarnici, -ce, adj. (Rar) Fugitiv, nestatornic. ♦ (Substantivat) Animal (în special cal) care fuge, care este silit să fugă. – Fugar + suf. -nic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FUGÁRNI//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival rar (mai ales despre cai) Care este destinat pentru fugă. /fugar + suf. ~nic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fugárnic adj. m., pl. fugárnici; f. sg. fugárnică, pl. fugárnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FUGÁRNI//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival rar (mai ales despre cai) Care este destinat pentru fugă. /fugar + suf. ~nic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)