fugitiv
[Sinonime]
FUGITÍV, -Ă, fugitivi, -e, adj. 1. Care trece repede, care este de scurtă durată; trecător, fugar, fugarnic. 2. Sumar; rapid; superficial. – Din fr. fugitif, lat. fugitivus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FUGITÍV ~ă (~i, ~e) şi adverbial 1) De scurtă durată; fugar. Vizită ~ă. 2) Care este efectuat în fugă. Privire ~ă. /<fr. fugitif, lat. fugitivus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FUGITÍV, -Ă adj. 1. Care trece rapid, repede; de scurtă durată; trecător. 2. Sumar; superficial; rapid. [Cf. lat. fugitivus, fr. fugitif].
(Dicţionar de neologisme)
FUGITÍV, -Ă adj. 1. de scurtă durată. 2. sumar; superficial; rapid. (< fr. fugitif, lat. fugitivus)
(Marele dicţionar de neologisme)
fugitív adj. m., pl. fugitívi; f. sg. fugitívă, pl. fugitíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FUGITÍV adj. 1. fugar, trecător, (livr.) fugaci, (înv.) fugător. (O sclipire ~.) 2. rapid, sumar, superficial. (La o cercetare cât de ~ ...)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Fugitiv ≠ îndelung, îndelungat
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FUGITÍV ~ă (~i, ~e) şi adverbial 1) De scurtă durată; fugar. Vizită ~ă. 2) Care este efectuat în fugă. Privire ~ă. /<fr. fugitif, lat. fugitivus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
FUGITÍV, -Ă adj. 1. de scurtă durată. 2. sumar; superficial; rapid. (< fr. fugitif, lat. fugitivus)
(Marele dicţionar de neologisme)
fugitív adj. m., pl. fugitívi; f. sg. fugitívă, pl. fugitíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FUGITÍV adj. 1. fugar, trecător, (livr.) fugaci, (înv.) fugător. (O sclipire ~.) 2. rapid, sumar, superficial. (La o cercetare cât de ~ ...)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Fugitiv ≠ îndelung, îndelungat
(Dicţionar de antonime)