fuguță

FUGÚŢĂ, fuguţe, s.f. Diminutiv al lui fugă¹ ♦ (Adverbial, în forma fuguţa) Degrabă, fuga! ♢ Expr. A da fuguţa = a se duce repede; a fugi. Fuguţa-fuguţa = foarte repede, repede de tot. – Fugă¹ + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

fugúţă s. f., g.-d. art. fugúţei; pl. fugúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: fu fug fugu fugut

Cuvinte se termină cu literele: ta uta guta uguta