fuguire dex - definiţie, sinonime, conjugare
FUGUÍ, fuguiesc, vb. IV. Tranz. 1. A înnădi furnire prin rosturi drepte. 2. A îndrepta muchiile unei piese de lemn prin rindeluire. – Cf. germ. f ü g e n.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FUGUÍRE, fuguiri, s.f. Acţiunea de a fugui şi rezultatul ei. – V. fugui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

fuguí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fuguiésc, imperf. 3 sg. fuguiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. fuguiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fuguíre s. f., g.-d. art. fuguírii; pl. fuguíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: fu fug fugu fugui fuguir

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire guire uguire