fuituitor

FUITUITÓR, fuituitoare, s.n. Baston de lemn cu care se împing cartuşele de exploziv şi fuituiala în găurile de mină. [Pr.: -tu-i-. – Var.: fultuitór s.n.] – Fuitui (reg. „a îndesa” < magh.) + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

fuituitór s. n. (sil. fui-tu-i-), pl. fuituitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: fu fui fuit fuitu fuitui

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor uitor tuitor