FULÁ, fulez, vb. I. Intranz. (Despre roţi) A se roti neregulat, având, pe lângă mişcarea de rotaţie, şi o mişcare pendulară. – Din fr. fouler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FULÁRE, fulări, s.f. Acţiunea de a fula; mişcare pendulară faţă de un plan perpendicular pe axa de rotaţie a unui corp rotitor; bătaie frontală. – V. fula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FULÁR, fulare, s.n. 1. Fâşie dreptunghiulară dintr-o ţesătură sau dintr-o împletitură de lână, de mătase etc., care se poartă în jurul gâtului. 2. Ţesătură uşoară de mătase pentru rochii, cravate etc. – Din fr. foulard.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A FUL//Á pers. 3 ~eáză intranz. (despre roţi) A se roti neregulat, având, pe lângă o mişcare de rotaţie şi o mişcare pendulară. /<fr. fouler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FULÁR ~e n. 1) Fâşie dreptunghiulară dintr-o ţesătură sau dintr-o împletitură, care se poartă în jurul gâtului (pentru a-l apăra de frig.) 2) Ţesătură subţire şi moale de mătase. /<fr. foulard
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fulár (fuláre), s.n. – Fîşie de de material care se poartă în jurul gîtului. Fr. foulard.
(Dicţionarul etimologic român)
FULÁ vb. I. intr. (Despre roţi) A se roti neregulat, având pe lângă mişcarea de rotaţie şi o mişcare pendulară. [< fr. fouler].
(Dicţionar de neologisme)
FULÁRE s.f. Faptul de a fula. [< fula].
(Dicţionar de neologisme)
FULÁR s.n. 1. Ţesătură uşoară de mătase. 2. Fâşie (dreptunghiulară) de lână, de mătase etc. care se poartă în jurul gâtului. [Pl. -re, var. fulard s.n. / < fr. foulard].
(Dicţionar de neologisme)
FULÁ vb. intr. (despre roţi) a se roti neregulat, având o mişcare pendulară. (< fr. fouler)
(Marele dicţionar de neologisme)
FULÁR s. n. 1. ţesătură uşoară de mătase. 2. fâşie de lână, mătase etc. care se poartă în jurul gâtului. (< fr. foulard)
(Marele dicţionar de neologisme)
fulá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. fuleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fuláre s. f., g.-d. art. fulării; pl. fulări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fulár s. n., pl. fuláre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FULÁR s. (rar) şal. (Purta un ~ la gât.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FULÁRE, fulări, s.f. Acţiunea de a fula; mişcare pendulară faţă de un plan perpendicular pe axa de rotaţie a unui corp rotitor; bătaie frontală. – V. fula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A FUL//Á pers. 3 ~eáză intranz. (despre roţi) A se roti neregulat, având, pe lângă o mişcare de rotaţie şi o mişcare pendulară. /<fr. fouler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FULÁR ~e n. 1) Fâşie dreptunghiulară dintr-o ţesătură sau dintr-o împletitură, care se poartă în jurul gâtului (pentru a-l apăra de frig.) 2) Ţesătură subţire şi moale de mătase. /<fr. foulard
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fulár (fuláre), s.n. – Fîşie de de material care se poartă în jurul gîtului. Fr. foulard.
(Dicţionarul etimologic român)
FULÁ vb. I. intr. (Despre roţi) A se roti neregulat, având pe lângă mişcarea de rotaţie şi o mişcare pendulară. [< fr. fouler].
(Dicţionar de neologisme)
FULÁRE s.f. Faptul de a fula. [< fula].
(Dicţionar de neologisme)
FULÁR s.n. 1. Ţesătură uşoară de mătase. 2. Fâşie (dreptunghiulară) de lână, de mătase etc. care se poartă în jurul gâtului. [Pl. -re, var. fulard s.n. / < fr. foulard].
(Dicţionar de neologisme)
FULÁ vb. intr. (despre roţi) a se roti neregulat, având o mişcare pendulară. (< fr. fouler)
(Marele dicţionar de neologisme)
FULÁR s. n. 1. ţesătură uşoară de mătase. 2. fâşie de lână, mătase etc. care se poartă în jurul gâtului. (< fr. foulard)
(Marele dicţionar de neologisme)
fulá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. fuleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fuláre s. f., g.-d. art. fulării; pl. fulări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fulár s. n., pl. fuláre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FULÁR s. (rar) şal. (Purta un ~ la gât.)
(Dicţionar de sinonime)