fulgerătură dex - definiţie, sinonime, conjugare

fulgerătură

FULGERĂTÚRĂ, fulgerături, s.f. (Rar) Faptul de a fulgera; fulger, fulgerare. – Fulgera + suf. -ătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

fulgerătúră s. f., g.-d. art. fulgerătúrii; pl. fulgerătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: fu ful fulg fulge fulger

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura atura ratura