fulgii
[Sinonime]
FULG, fulgi, s.m. 1. Pană subţire, de mărime mijlocie, pe jumătate moale şi mătăsoasă, care creşte pe pântecele păsărilor şi printre penele mai mari. ♢ Loc. adj. Ca fulgul = foarte uşor. ♢ Expr. A bate (pe cineva) de-i merg (sau să-i meargă) fulgii = a bate tare (pe cineva). Ca fulgul pe apă = la voia întâmplării. 2. Asociere de mici cristale de apă, care se formează iarna în atmosferă şi care, căzând pe pământ, alcătuiesc zăpada. 3. (La pl.) Crăpături intermitente, grupate şi fine, care se formează mai ales în lingourile sau în piesele de oţel aliat cu nichel şi cu cromnichel. 4. (La pl.) Produs alimentar sub formă de foiţe subţiri, obţinut din boabe de ovăz alimentar decorticat, din porumb sau din cartofi tăiaţi fin. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FUL//G ~gi m. 1) Pană de mărime medie, pe jumătate pufoasă şi foarte moale. 2) Cristale albe de apă, care se formează iarna în atmosferă şi care cad pe pământ, alcătuind zăpada. 3) Produs alimentar în formă de floricele sau plăci subţiri, obţinut din boabe de cereale sau din legume. ~gi de porumb. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fulg (fúlgi), s.m. 1. Mici cristale de apă care alcătuiesc zăpada. 2. Pană subţire şi moale. – Identitatea semantică pare a indica faptul că este vorba de o var. de la floc (< lat. floccus), cu metateza (*folcus) şi cu aceeaşi schimbare a finalei ca în stâng, vitreg. Nu par deloc probabile ipotezele emise de Puşcariu 665 şi DAR, cf. REW 3554a, care pune în legătură acest cuvânt cu lat. fulgere „a străluci”; de Körting 3864, din lat. fluxus; şi încă şi mai puţin opinia lui Giuglea, Dacor., III, 626, care pleacă de la v.germ. vlügel (> germ. Flügel). – Der. fulguí, vb. (a ninge cu fulgi rari); fulguitúră, s.f. (ninsoare cu fulgi rari). – [3512]
(Dicţionarul etimologic român)
fulg, fulgi s.n. (tox.) doză de cocaină. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
fulg s. m., pl. fulgi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FULG s. 1. (Transilv.) pihă. (Un ~ de pasăre.) 2. (MET.) (rar) puf, (prin Ban.) fluture. (Un ~ de zăpadă.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FUL//G ~gi m. 1) Pană de mărime medie, pe jumătate pufoasă şi foarte moale. 2) Cristale albe de apă, care se formează iarna în atmosferă şi care cad pe pământ, alcătuind zăpada. 3) Produs alimentar în formă de floricele sau plăci subţiri, obţinut din boabe de cereale sau din legume. ~gi de porumb. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
fulg, fulgi s.n. (tox.) doză de cocaină. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
fulg s. m., pl. fulgi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FULG s. 1. (Transilv.) pihă. (Un ~ de pasăre.) 2. (MET.) (rar) puf, (prin Ban.) fluture. (Un ~ de zăpadă.)
(Dicţionar de sinonime)