fulie

FÚLIE, fulii, s.f. (Bot.) Narcisă. ♦ Podoabă de pietre preţioase în forma acestei flori. – Din tc. fulya.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FULÍ//E ~i f. Plantă erbacee decorativă cu flori albe sau galbene, plăcut mirositoare. [Art. fulia; G.-D. fuliei; Sil. -li-e] /<turc. fulya
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fulíe (fulíi), s.f. – 1. Narcisă (Narcissus poeticus). – 2. Moţ de pene. Tc. fulya (Şeineanu, II, 175).
(Dicţionarul etimologic român)

FULÍE, fulii, s.f. Roată care foloseşte, ca element antrenat sau de antrenare, într-un mecanism de transmitere prin curea. – Cf. fr. poulie.
(Alte dicţionare)

fúlie s. f. (sil. -li-e), art. fúlia (sil. -li-a), g.-d. art. fúliei; pl. fúlii, art. fúliile (sil. -li-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FULÍÉ s. v. narcisă.
(Dicţionar de sinonime)