FUMĂTÓR, -OÁRE, fumători, -oare, s.m. şi f. Persoană care fumează. – Fuma + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FUMĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care fumează. / a fuma + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fumător, -oare, fumători, -oare s.m., s.f. (tox.) persoană care fumează canabis sau răşină de canabis. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
fumătór s. m., pl. fumătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fumătoáre s. f., g.-d. art. fumătoárei; pl. fumătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FUMĂTÓR s. (Transilv.) pipaş. (E un mare ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FUMĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care fumează. / a fuma + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Alte dicţionare)
fumătór s. m., pl. fumătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fumătoáre s. f., g.-d. art. fumătoárei; pl. fumătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FUMĂTÓR s. (Transilv.) pipaş. (E un mare ~.)
(Dicţionar de sinonime)