fumat dex - definiţie, sinonime, conjugare
FUMÁ, fumez, vb. I. Intranz., Tranz. A aspira, a trage fumul de tutun din ţigară sau din pipă; a bea (tutun), a duhăni. – Din lat. fumare (înţelesul după fr. fumer).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FUMÁT1 s.n. Faptul de a fuma. ♦ Deprinderea, obiceiul de a fuma. – V. fuma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FUMÁT2, -Ă, fumaţi, -te, adj. (Fam.; despre informaţii, ştiri) Răsuflat, ştiut; perimat. – V. fuma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FUM//Á ~éz 1. intranz. 1) A inspira pe gură fum de tutun. 2) A practica fumatul; a fi fumător. 2. tranz. (ţigări, ţigarete etc.) A consuma trăgând fumul în plămâni. /<lat. fumare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FUMÁT n. 1) v. A FUMA. 2) rar Obişnuinţă de a fuma. /v. a fuma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FUMÁ vb. intr. a aspira, a trage (în piept) fumul de tutun. (< fr. fumer)
(Marele dicţionar de neologisme)

fumá vb., ind. prez. 1 sg. fuméz, 3 sg. şi pl. fumeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fumát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FUMÁ vb. (pop.) a bea, a suge, (Maram.) a duhăni, (fam.) a pufăi, a pufni, a trage. (~ ţigări tari.)
(Dicţionar de sinonime)

FUMÁT adj. v. arhicunoscut, banal, demo-dat, depăşit, desuet, învechit, perimat, ştiut, vechi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fu fum fuma

Cuvinte se termină cu literele: at mat umat