fumegare

FUMEGÁ, pers. 3 fúmegă, vb. I. Intranz. 1. A scoate fum, a arde înăbuşit, fără flacără şi cu fum. ♦ (Despre lămpi, lumânări, sobe etc.) A arde defectuos, eliminând fum. 2. A scoate aburi. – Lat. fumigare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FUMEGÁRE, fumegări, s.f. Acţiunea de a fumega şi rezultatul ei. – V. fumega.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FUMEGÁ pers. 3 fúmegă intranz. 1) A arde înăbuşit, fără flacără, scoţând fum. 2) A scoate aburi. /<lat. fumigare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fumegá (-g, fumegát), vb. – 1. A scoate fum. – 2. A face aburi. Lat. fŭmĭgāre (Puşcariu 670; Candrea-Dens., 678; REW 3570; DAR), cf. fum. – Der. fumegător, adj. (care fumegă); fumegos (var. fumegăios), adj. (care fumegă); fumegai (var. fumigai), s.n. (fumăraie). – Der. neol. fumiga, vb. (a fumiga); fumigaţi(un)e, s.f., din fr.
(Dicţionarul etimologic român)

fumegá vb., ind. prez. 3 sg. fúmegă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fumegáre s. f., g.-d. art. fumegării; pl. fumegări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FUMEGÁ vb. (înv.) a afuma. (Soba ~.)
(Dicţionar de sinonime)