fumigație

FUMIGÁŢIE, fumigaţii, s.f. Producere de fum, afumare cu diverse substanţe în scopul distrugerii unor paraziţi, pentru dezinfecţie, parfumarea aerului într-un spaţiu închis sau în scopuri terapeutice. – Din fr. fumigation, lat. fumigatio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FUMIGÁŢI//E ~i f. Afumare a unui spaţiu (în scopuri terapeutice sau pentru dezinfecţie) prin arderea unor substanţe speciale. ~ sulfuroasă. [Art. fumigaţia; G.-D. fumigaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. fumigation, lat. fumigatio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FUMIGÁŢIE s.f. (Liv.) Producere de fum, afumare cu mirodenii pentru distrugerea bacteriilor, a insectelor etc. sau pentru parfumarea aerului. [Gen. -iei, var. fumigation, lat.t. fumigatio].
(Dicţionar de neologisme)

FUMIGÁŢIE s. f. afumare cu mirodenii pentru distrugerea bacteriilor, a insectelor etc., sau pentru parfumarea aerului. (< fr. fumigation, lat. fumigatio)
(Marele dicţionar de neologisme)

fumigáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. fumigáţia (sil. ţi-a), g.-d. art. fumigáţiei; pl. fumigáţii, art. fumigáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)