fumivor

FUMIVÓR, -Ă, fumivori, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care absoarbe fumul. 2. S.n. Dispozitiv folosit pentru alimentarea focarului locomotivei cu aer suplimentar, în vederea îmbunătăţirii arderii combustibilului. – Din fr. fumivore.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FUMIVÓR¹ ~ă (~i, ~e) Care absoarbe fumul. Aparat ~. /<fr. fumivore
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FUMIVÓR² ~e n. Dispozitiv folosit pentru micşorarea cantităţii de fum şi pentru îmbunătăţirea arderii într-un focar. /<fr. fumivore
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FUMIVÓR, -Ă adj. Care absoarbe fumul. // s.n. Dispozitiv montat la unele focare de cazan, pentru îmbunătăţirea arderii. [< fr. fumivore, cf. lat. fumus – fum, vorare – a devora].
(Dicţionar de neologisme)

FUMIVÓR, -Ă I. adj. care absoarbe fumul. II. s. n. dispozitiv la unele focare de cazan pentru îmbunătăţirea arderii. (< fr. fumivore)
(Marele dicţionar de neologisme)

fumivór adj. m., pl. fumivóri; f. sg. fumivóră, pl. fumivóre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fumivór s. n., pl. fumivoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)