FUNCŢIONÁ, funcţionez, vb. I. Intranz. A-şi îndeplini funcţia, rolul. ♦ A fi în funcţie, a se afla în stare de funcţionare. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. fonctionner (după funcţie).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FUNCŢIONÁR, -Ă, funcţionari, -e, s.m. şi f. Persoană care îndeplineşte o muncă cu caracter administrativ. [Pr.: -ţi-o] – Din fr. fonctionnare (după funcţie).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A FUNCŢION//Á ~éz intranz. (despre maşini, aparate etc.) A-şi îndeplini funcţia; a se afla în acţiune; a lucra; a merge. [Sil. -ţi-o-] /<fr. functionner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FUNCŢIONÁR ~a, (~i, ~e) m. şi f. Persoană angajată într-o funcţie administrativă. /<fr. fonctionnaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FUNCŢIONÁ vb. I. intr. A-şi exercita funcţia, rolul. ♦ A fi în funcţie, în stare de funcţionare. [Pron. -ţi-o-. / < fr. fonctionner].
(Dicţionar de neologisme)
FUNCŢIONÁR, -Ă s.m. şi f. Persoană care deţine o funcţie administrativă într-o întreprindere sau într-o instituţie; slujbaş. [Pron. -ţi-o-. / cf. fr. fonctionnaire].
(Dicţionar de neologisme)
FUNCŢIONÁ vb. intr. a-şi exercita funcţia, rolul; a fi în stare de activitate. (< fr. fonctionner)
(Marele dicţionar de neologisme)
FUNCŢIONÁR, -Ă s. m. f. cel care deţine o funcţie administrativă într-o întreprindere sau instituţie. (< fr. fonctionnaire)
(Marele dicţionar de neologisme)
funcţioná vb. (sil. -ţi-o-), ind. prez. 3 sg. şi pl. funcţioneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
funcţionár s. m. (sil. -ţi-o-), pl. funcţionári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
funcţionáră s. f. (sil. -ţi-o-), g.-d. art. funcţionárei; pl. funcţionáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FUNCŢIONÁ vb. 1. v. lucra. 2. (rar) a fiinţa. (~ un birou special de informaţii.) 3. a lucra. (Uzina ~ cu întreaga capacitate.) 4. a merge, a umbla. (Ceasornicul, motorul ~.)
(Dicţionar de sinonime)
FUNCŢIONÁR s. slujbaş, (ieşit din uz) amploiat, (înv.) mădular. (~ la o întreprindere.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FUNCŢIONÁR, -Ă, funcţionari, -e, s.m. şi f. Persoană care îndeplineşte o muncă cu caracter administrativ. [Pr.: -ţi-o] – Din fr. fonctionnare (după funcţie).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FUNCŢIONÁR ~a, (~i, ~e) m. şi f. Persoană angajată într-o funcţie administrativă. /<fr. fonctionnaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FUNCŢIONÁ vb. I. intr. A-şi exercita funcţia, rolul. ♦ A fi în funcţie, în stare de funcţionare. [Pron. -ţi-o-. / < fr. fonctionner].
(Dicţionar de neologisme)
FUNCŢIONÁR, -Ă s.m. şi f. Persoană care deţine o funcţie administrativă într-o întreprindere sau într-o instituţie; slujbaş. [Pron. -ţi-o-. / cf. fr. fonctionnaire].
(Dicţionar de neologisme)
FUNCŢIONÁ vb. intr. a-şi exercita funcţia, rolul; a fi în stare de activitate. (< fr. fonctionner)
(Marele dicţionar de neologisme)
FUNCŢIONÁR, -Ă s. m. f. cel care deţine o funcţie administrativă într-o întreprindere sau instituţie. (< fr. fonctionnaire)
(Marele dicţionar de neologisme)
funcţioná vb. (sil. -ţi-o-), ind. prez. 3 sg. şi pl. funcţioneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
funcţionár s. m. (sil. -ţi-o-), pl. funcţionári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
funcţionáră s. f. (sil. -ţi-o-), g.-d. art. funcţionárei; pl. funcţionáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FUNCŢIONÁ vb. 1. v. lucra. 2. (rar) a fiinţa. (~ un birou special de informaţii.) 3. a lucra. (Uzina ~ cu întreaga capacitate.) 4. a merge, a umbla. (Ceasornicul, motorul ~.)
(Dicţionar de sinonime)
FUNCŢIONÁR s. slujbaş, (ieşit din uz) amploiat, (înv.) mădular. (~ la o întreprindere.)
(Dicţionar de sinonime)