fundare dex - definiţie, sinonime, conjugare
FUNDÁ, fundez, vb. I. Tranz. A pune bază; a întemeia, a înfiinţa, a institui, a crea. ♦ A întemeia afirmaţii, idei, teorii etc. pe argumente, pe probe. [Var.: fondá vb. I.] – Din fr. fonder, lat. fundare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FUNDÁRE, fundări, s.f. Acţiunea de a se funda şi rezultatul ei; întemeiere, înfiinţare, instituire, creare. – V. funda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FUND//Á ~éz tranz. 1) (întreprinderi, grupuri, publucaţii, teorii etc.) A face să ia fiinţă; a întemeia; a înfiinţa. ~ o teorie. 2) A face să aibă drept fundament; a baza. /<fr. fonder, lat. fundare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FUNDÁ mă ~éz intranz. A pune fundament; a se întemeia; a se sprijini; a conta; a se bizui; a se baza. /<fr. fonder, lat. fundare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FUNDÁ vb. I. tr. A pune bazele; a întemeia, a înfiinţa, a institui. [Var. fonda vb. I. / < lat. fundare, cf. fr. fonder].
(Dicţionar de neologisme)

FUNDÁRE s.f. Acţiunea de a funda şi rezultatul ei; întemeiere. [Var. fondare s.f. / < funda].
(Dicţionar de neologisme)

FUNDÁ vb. tr. 1. a pune bazele, a realiza fundaţia. 2. a întemeia afirmaţii, teorii etc. pe argumente, pe probe; a înfiinţa, a institui. (< fr. fonder, lat. fundare)
(Marele dicţionar de neologisme)

fundá vb., ind. prez. 1 sg. fundéz, 3 sg. şi pl. fundeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fundáre s. f., g.-d. art. fundării; pl. fundări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FUNDÁ vb. v. înfiinţa.
(Dicţionar de sinonime)

FUNDÁRE s. 1. v. înfiinţare. 2. v. întemeiere.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A funda ≠ a lichida
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: fu fun fund funda fundar

Cuvinte se termină cu literele: re are dare ndare undare