fundurile
[Sinonime]
FUND, funduri, s.n. 1. Partea de jos a unui vas, formând baza lui; cantitate de materii, lichide etc. rămasă pe această parte a vasului. ♦ Parte (mobilă) care formează baza unui butoi sau a altui recipient. ♦ Taler de lemn pe care se răstoarnă mămăliga, se toacă zarzavaturile etc. cârpător. 2. (Fam.) Şezut, dos. 3. Partea de jos, închisă, a unei cavităţi naturale; limita de jos. ♢ Expr. A se da la fund = a se lăsa în adâncul apei, a se scufunda; a dispărea din viaţa publică, a se retrage; a se ascunde pentru a scăpa de urmărire. ♦ Partea cea mai depărtată (considerată în linie orizontală) a unui loc. ♢ Expr. Fundul fundului = punct foarte îndepărtat; locul cel mai adânc; extremitate pe orizontală sau pe verticală. ♦ (Cu determinări indicând o regiune) Punct foarte depărtat de un centru politic sau cultural. ♦ Partea dinapoi a unui vehicul. 4. Parte a unor obiecte confecţionate care se opune deschizăturii. ♢ Sac fără fund = a) om lacom, nesăţios; b) loc unde se găseşte întotdeauna ceva, unde nu se epuizează ceea ce se găseşte acolo. ♦ Partea de deasupra a unui acoperământ de cap. – Din lat. fundus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FUND ~uri n. 1) Partea de jos a unui vas, care constituie baza lui. ~ul căldării. 2) Fiecare din cele două părţi laterale ale unui butoi. 3) Scândură mică de diferite forme, întrebuinţată la bucătărie (pentru a tăia ceva, a răsturna mămăliga etc.). 4) (la om) Extremitatea dorsală a corpului, pe care se şade; dos; şezut. 5) Partea de jos a unei cavităţi naturale. ~ul mării. 6) Partea din spate a unui spaţiu. ~ul scenei. 7) Partea unor obiecte opusă deschizăturii. ~ul sacului. /<lat. fundus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FUND s.m. v. funt.
(Dicţionar de neologisme)
fund (partea de jos sau dinapoi, îndepărtată a unui obiect, obiect de bucătărie) s. n., pl. fúnduri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fund, fúnduri, s.n. (reg.) 1. pielea cea mai groasă de pe spinarea unui animal. 2. (înv.) teren, pământ.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
FUND s. v. tur.
(Dicţionar de sinonime)
FUND s. 1. dos. (Întoarce vasul cu ~ul în sus.) 2. v. tocător. 3. (pop.) cârpător, (reg.) masă, (Transilv. şi Maram.) tablă. (~ de mămăligă.) 4. v. codârlă. 5. dos, spate. (În ~ul curţii.) 6. v. adânc. 7. adânc, adâncime, afund, profunzime, străfund. (Din ~ul lacului.) 8. v. şezut.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Fund ≠ gură
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FUND ~uri n. 1) Partea de jos a unui vas, care constituie baza lui. ~ul căldării. 2) Fiecare din cele două părţi laterale ale unui butoi. 3) Scândură mică de diferite forme, întrebuinţată la bucătărie (pentru a tăia ceva, a răsturna mămăliga etc.). 4) (la om) Extremitatea dorsală a corpului, pe care se şade; dos; şezut. 5) Partea de jos a unei cavităţi naturale. ~ul mării. 6) Partea din spate a unui spaţiu. ~ul scenei. 7) Partea unor obiecte opusă deschizăturii. ~ul sacului. /<lat. fundus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
fund (partea de jos sau dinapoi, îndepărtată a unui obiect, obiect de bucătărie) s. n., pl. fúnduri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fund, fúnduri, s.n. (reg.) 1. pielea cea mai groasă de pe spinarea unui animal. 2. (înv.) teren, pământ.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
FUND s. v. tur.
(Dicţionar de sinonime)
FUND s. 1. dos. (Întoarce vasul cu ~ul în sus.) 2. v. tocător. 3. (pop.) cârpător, (reg.) masă, (Transilv. şi Maram.) tablă. (~ de mămăligă.) 4. v. codârlă. 5. dos, spate. (În ~ul curţii.) 6. v. adânc. 7. adânc, adâncime, afund, profunzime, străfund. (Din ~ul lacului.) 8. v. şezut.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Fund ≠ gură
(Dicţionar de antonime)