furătură

FURĂTÚRĂ, furături, s.f. (Rar) Furt, furtişag. – Fura + suf. -ătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

furătúră s. f., g.-d. art. furătúrii; pl. furătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
FURĂTÚRĂ s. v. furt.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: fu fur fura furat furatu

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura atura ratura